Quantcast
Channel: VIATA.....,INAINTE DE TOATE!
Viewing all 355 articles
Browse latest View live

Da-te jos de pe problema!

$
0
0



Cand  apare o provocare (si slava Domnului, apar mereu), numita de cei mai  multi “problema”, tendinta este sa ne urcam pe ea, ca pe un cal naravas,  cu ambitia de a-l stapani, controla, dresa. Ne urcam pe problema si  nu-i mai dam drumul. E a noastra doar!
Ajungem sa ne identificam cu problema, iar atitudinea si cuvintele  par sa spuna : “eu sunt una cu problema mea”. In acel moment nu te mai  poti delimita si nici ceilalti nu o pot face. Ii convingi si pe ei ca tu  esti x cu problema y. Esti in saua unui cal si spui ca tu esti calul.
Te plimbi de colo colo, cu problema in cap, in privire si in vorba. Ca  si cand ai purta in palme un carbune incins. “Iata, am o problema,  vedeti?” “Ma frige de mor, dar nu-i dau drumul, ca e a mea”. Ca si cand  te-ai lua la tranta cu Dumnezeu. Esti atat de preocupat de lupta,  consumi atata energie pentru a valida existenta problemei, incat nu mai  vezi nimic in jur, nici macar solutia. E problema ta si cu asta basta. E  cea mai cea. E ultima. Daca o dovedesti si pe asta, gata, ai scapat.
De obicei, solutia e la indemana, dar cata vreme esti una cu  problema, n-ai cum s-o vezi. Si e mult prea simpla ca sa o poata accepta  mintea ta complicata. De exemplu, poti da drumul carbunelui incins.  Lucru pe care il vei face probabil pana la urma. Dupa ce vei fi obosit  de strigat in gura mare sau de plans de mila. Dupa ce ai consumat toata  energia.Uneori pur si simplu e nevoie sa te dai jos de pe cal, ca sa-ti amintesti ca nu esti calul.
Mai stii cand ai cautat cheile pana ai obosit? Si iti amintesti unde  le-ai gasit? Le tineai in mana, erau langa tine? Sau mai stii cand nu  reuseai sa rezolvi o problema la matematica, iar dupa ce ai lasat-o  putin deoparte si ai revenit mai tarziu la ea, a fost foarte usor?
Provocari vor fi mereu. Asta de acum nu e nici prima si sigur nu va fi nici ultima. In plus, va trece cumva.
Mereu, in orice provocare, exista solutie. Daca nu o vezi, nu te-ai  dat inca jos de pe problema. Nu ai pasit in afara ei. Incearca, cand ai  urmatoarea provocare, sa te asezi langa ea, inainte de a o insfaca. Sa  te plasezi in afara ei. Sa o lasi putin deoparte. Iti promit ca nu ti-o  ia nimeni, o vei gasi tot acolo unde ai lasat-o. Doar ca e posibil sa arate altfel. Si sa gasesti rapid solutia. Sau sa  se rezolve ca prin minune. Si sa te simti ceva mai bogat pentru ca ai  avut-o.Sursa:Nicoleta Svârlefus

D.C. Dulcan: În spatele tuturor lucrurilor e Dumnezeu

$
0
0






E medic neurolog şi psihiatru, doctor în ştiin­ţe medicale, bun cunoscător al filosofiei ştiinţei şi pionier în scrierile din domeniul con­ştiinţei.
O minte strălucită, cu o curiozitate şti­in­ţifică ieşită din comun, care nu încetează să caute răs­puns la marile întrebări ale existenţei. Nu doar distinc­ţiile medicale internaţionale i-au adus recunoaşterea, ci şi curajul de a răsturna viziunea materia­listă asupra lumii, demonstrând, într-o carte publicată prima oară în 1981, că există o "minte uni­versală", care ordonează şi co­or­donează toate lucrurile din jur. "In­teligenţa materiei", cartea ca­re a bulversat lumea ştiinţifică ro­mâ­nească, a fost bestsellerul ace­lor ani. Au existat chiar voci care au considerat-o demnă de premiul Nobel. Ascensiunea ei a fost curma­tă brusc de regimul co­mu­nist, speriat de ideile prea îndrăz­neţe pe care le susţinea. A fost re­tra­să de la Premiul Academiei Ro­mâne, care i s-a înmânat abia la a doua ediţie, în 1992. După mai bine de trei decenii de la apariţie, cele mai multe din intuiţiile dom­nu­lui profesor Dulcan au fost con­firmate de ştiinţa actuală. Dacă destinul cărţii i-ar fi fost favorabil şi ar fi beneficiat la timp de o traducere, numele lui Dumitru Constantin Dulcan ne-ar fi repre­zentat azi la nivel internaţional, aşezat cu mândrie alături de al celorlalţi trei mari promotori ai Noii Spiritualităţi: Stanislav Grof, Ervin Laszlo şi Peter Russell.
Dimineaţă de vară
- Domnule doctor, vă propun să pornim pe firul biografiei. Întreaga dvs. viaţă aţi dedicat-o studiului. Ce v-a condus spre ceea ce sunteţi astăzi? Aţi simţit fascinaţia pentru cunoaştere de mic?
- De foarte mic. Îmi amintesc o dimineaţă de vară din satul meu argeşean, Mârghia. Eram copil. Dormi­sem pe prispă şi m-am trezit cu faţa spre răsărit. Cerul avea o culoare înnebunitor de frumoasă şi, privindu-l, mi se părea că mi se adresează, că vrea să-mi spună, uite, exist! Existam, dar nu ştiam ce sens are viaţa. Eram prea mic ca să-mi pot răspunde. Dar mi-am pro­pus atunci să aflu. Ştiu că pare de necrezut, dar de la vârsta aceea, mi-am făcut, pas cu pas, un program de instruire pe care nu l-am mai abandonat niciodată.
- Aţi studiat medicina. De ce, dintre toate disci­pli­nele, aţi ales tocmai neurologia?
- Era parte din planul făcut în copilărie. Am intuit de mic că medicina îmi poate oferi ceea ce eu nu pu­team afla doar din cărţi. Iar neurologia mă ajuta să descifrez complexitatea creierului uman. Creierul e cel care deţine misterul întregii noastre existenţe. Înţele­gând creierul, înţelegem în bună parte funcţionalitatea organismului viu. După absolvirea Medicinei, am ur­mat însă şi cursuri serale de iniţiere muzicală, de isto­ria culturii şi civilizaţiei. Am citit fizică, matematică, is­toria religiilor şi filosofie. Şcoala îmi impunea con­cepţia ei materialistă, religiile îmi spuneau că există un Dumnezeu. N-aveam decât o finalitate în toate că­ută­rile mele: să aflu cine are dreptate şi să răspund în­trebării din copilărie: cine sunt eu? După ce am ter­mi­nat facultatea, căutând să văd dacă e adevărat ce pos­tu­lează ştiinţa, cum că lumea anorganică (pietrele, apa) face la un moment dat saltul spre lumea organică (spre viu), într-o seară a anului 1976, am avut revelaţia răs­punsului. Dacă nu introducem în această ecuaţie o ra­ţiune de dincolo de noi, pietrele niciodată n-or să ajun­gă Adam şi Eva.
Există o inteligenţă a materiei
- O revelaţie care a dus, patru ani mai târziu, la apariţia "Inteligenţei materiei". Cartea a făcut vâlvă la vre­mea ei prin teoriile pe care le propunea. I-aţi pu­­tea rezuma conţinutul pentru cititorii revistei noas­­tre?
- Dacă ar trebui să rezum într-o frază ce am scris în cartea asta, aş spune aşa: există o inteligenţă a mate­riei. Orice manifestare din univers, începând de la macrocosmos şi pâ­nă la micro­cos­mos, are ca substrat o inteligenţă. De pildă, doi atomi de hidrogen şi unul de oxigen vor da întotdeauna o moleculă de apă, nu altceva. Până şi particulele, cuan­tele, au un rudiment de inte­ligenţă al lor. Exact asta încerc să arăt în cele peste 300 de pagini ale cărţii, sur­volând toate sursele de informaţie accesibile, de la ştiinţă la religie, de la experimentul de laborator la experienţa personală ca medic ne­urolog. Cu alte cu­vin­te, de­mons­trez că în spatele tuturor lucrurilor se află Dumnezeu. Ca să scriu această carte, am citit ma­teria multor discipline universi­tare. As­tăzi, bazându-mă pe o cunoaştere ştiinţifică, pot afirma cu certitu­dine că lucrurile nu au pornit din­tr-o întâmplare şi viaţa nu e acci­den­tală pe pământ, aşa cum spun manualele de bio­lo­gie. Ba mai mult, afirm că universul se sprijină pe legi morale. Am ajuns la concluzia că şi creierul respectă un cod etic, un cod moral, similar cu al marilor religii. Cum ştim asta? Iată un experiment. La începutul anilor 2000, la Uni­versitatea Wisconsin, s-au făcut cercetări pe călu­gări tibetani. S-a constatat că la emoţiile pozi­tive - empatie, respect, admiraţie etc - se activa o arie din lo­bul frontal stâng, în timp ce trăirea sentimentelor ne­gative activa o arie din lobul frontal drept. În con­se­cinţă, creierul face o distincţie între bine şi rău. Dar creierul e o masă de carne şi nu are cum să facă selec­ţia între bine şi rău doar prin sine. E clar că există o con­ştiinţă care face această triere, iar ea se supune la rândul ei unei legi morale, altfel cum ar face-o? Deci, legea lui Dum­nezeu este legea Bine­lui. Dar poate argumentul acesta nu e su­ficient ca să în­ţelegeţi de ce uni­ver­sul e construit pe tiparul Bine­lui. Vă dau alt exem­plu, la nivel de chimie: gân­durile nega­tive la nivel de chimie a sângelui deter­mi­nă în corp un viraj spre aci­di­tate (care înseamnă îm­bă­trânire, boală, degene­res­cenţă). Faptele pozitive şi senine duc corpul către un ph alcalin, care se traduce prin longevitate şi vita­litate. Până şi ADN-ul nostru face diferenţa în­tre bine şi rău. S-a luat o probă de ADN de la un individ, a fost dusă la distanţă şi monito­rizată prin mij­loace de laborator. Asupra in­di­vidului s-au exercitat diverse influenţe, negative sau pozitive. La cele negative, spirala ADN-ului se contracta, la cele pozitive se decontracta. Până şi în ADN-ul nostru sunt înscrise pre­misele sănătăţii şi bolii.
Devenim ceea ce gândim
- Boala e prin urmare rezultatul tuturor influen­ţelor negative?
- Venim pe pământ pentru a evolua, dar prin erori repetate ne creăm nişte dezechilibre, nişte energii ne­gative, care nasc suferinţa. Suferinţa este rezultatul comportamentului nostru, care a ajuns, de-a lungul secolelor, să fie într-un mare dezacord cu biologia noastră şi cu legile fiinţării noastre. N-am fost creaţi de Dum­nezeu să suferim, biologia noastră o demons­trea­ză: avem nevoie de fericire. În concluzie, devenim ceea ce gândim, sănătoşi sau bolnavi, fericiţi sau nefe­riciţi. Chiar şi la nivelul creierului, înnoirea celulelor noastre nervoase este favorizată de o gândire cons­tructivă, optimistă şi este inhibată de agresivitate, furie şi depresie. Orice emoţie negativă blochează celulele sis­temului imunitar pentru cinci, şase ore. Asta în­seamnă că un gând de invidie, de răutate, un necaz ne lasă organismul fără apărare pentru câteva ore. Ştim din descoperirile fizicii cuantice că orice gând are un substrat de câmp, acest câmp are efect de dispersie, se pro­pagă în spaţiu. Când ne gândim insistent la un lucru, îl creăm în planul de dincolo de noi, iar el se întoarce la noi. Putem, deci, face rău cu un gând, nu nu­mai nouă, ci şi celorlalţi din jur şi întreg universului. Am avut ocazia să verific şi în practică lucrurile astea. Pacienţii optimişti, ferm convinşi că se vor vindeca, îşi aju­tau organismul să lupte cu boala şi chiar se recu­perau. Ceilalţi, pesimiştii care se plângeau în perma­nenţă, se otrăveau cu propriile gânduri, iar starea lor se deteriora. Îmi pare rău că nu am avut resurse financiare să-mi fac un sanatoriu, în care să le vorbesc bolnavilor despre boala lor şi despre comportamentul care duce la vindecare. A învinge boala înseamnă, în primul rând, a o înţelege şi a nu te revolta contra ei.
- Autosugestia e foarte la modă în ziua de azi. Cre­deţi şi dvs. că am putea fi mai sănătoşi doar prin puterea gândului?
- Sunt şi boli care ne sunt date ca lecţii. Dar în cele mai multe cazuri, bolile noastre au cauze spirituale: in­vidia, răutatea, competiţia acerbă, egoismul şi do­rinţa de răzbunare, la care se adaugă frica şi stresul ge­ne­rat de o societate ultratehnologizată. Stresul înseam­nă moartea celulei. Încă de la anul 1000, Avicenna a făcut un experiment şi a pus un miel într-o cuşcă lângă cuşca unui lup. Mielul a murit, pur şi simplu, de frică. Când ne e frică, nu se mai secretă chimia necesară şi celula moare. Pe termen lung, asta înseamnă scleroze, boli degenerative, Parkinson şi demenţă. Ce să mai vorbim despre faptul că epoca noastră e una din epo­cile cu cele mai multe cazuri de depresii şi suicid. Şti­aţi că depresia este unul din factorii care favorizează apariţia bolii Alzheimer? Depresia este o otravă pentru organism. Ca să răspund însă la întrebare, ar trebui să înţelegem că nu ne putem păstra sănătatea decât gân­dind şi făcând binele, pentru a fi în armonie cu uni­versul. Iisus avea dreptate când îndemna pe fiecare să-şi iubească aproapele ca pe sine însuşi.
"Când crezi, îţi mobilizezi toate mecanismele de vindecare"
- Faptul că aţi demonstrat ştiinţific existenţa lui Dumnezeu v-a întărit şi mai mult credinţa? V-aţi apropiat şi mai mult de Hristos?
- Eu nu cred în Iisus doar pentru că aşa am fost educat de părinţi. Sunt un intelectual trecut prin şcoli, care a căutat să-şi explice lumea. Dar dintre toate ma­rile spirite care au trăit pe Terra (Buda, Confucius, Pi­ta­gora etc) Iisus are cea mai perfectă acoperire ştiinţi­fică. Am luat rând pe rând toate noţiunile predicate de el şi toate pot fi explicate în termenii ştiinţelor actuale. Vă dau doar un exemplu. Ce înseamnă iertarea? Din punct de vedere spiritual, înseamnă pace şi armonie. Din punct de vedere ştiinţific, prin iertare, la nivel de ADN, modelul negativ este pur şi simplu şters şi se instalează în corp o bună chimie şi un echilibru ener­getic. E fantastic, e pur şi simplu ca resetarea unui com­puter. Despre puterea credinţei, am vorbit deja. Iisus ar fi putut zice "eu te-am vindecat", dar a ales să spună "credinţa ta te-a vindecat". Când crezi, îţi mo­bilizezi toate mecanismele de vindecare. Dar a şti că Dumnezeu există nu e totul. Doar religia îţi dă trăirea emoţiei transformatoare, acea deschidere a sufletului prin care trăieşti cu adevărat relaţia cu Dumnezeu. Nu doar mersul la biserică e important, ci şi puterea ru­găciunii pe care o poţi face oriunde.
- Mai sunt oare canoanele şi dogmele Bisericii în acord cu spiritul vremurilor noastre?
- Din păcate, istoria ne dovedeşte că şi ştiinţa a gre­şit, negându-l pe Dumnezeu, şi Biserica a greşit, ar­­zân­du-l pe Giordano Bruno pe rug sau condam­nându-l pe Galilei. 200 de ani i-au trebuit Bisericii să accepte că pământul se învârte în jurul soarelui şi nu in­vers. În viitor, ştiinţa şi religia trebuie să-şi dea mâna, să se întâlnească la jumătate de drum, pentru a ajunge la o singură teorie care explică lumea. Orice excludere a unei părţi sau aducere la exagerare a alteia duce la rigiditate sau fanatism. Fundamentaliştii susţin că la Dumnezeu nu se ajunge decât pe o singură cale. Şi totuşi, Dumnezeu însuşi ne spune prin o mie de surse că drumurile spre el sunt nenumărate. Vârful mun­telui e unul singur, indiferent pe ce versant îl urci. Până la urmă, religiile vor ajunge la o concordie uni­versală. Nu este admisibil să spun că, dacă eu sunt ortodox, iar tu catolic, eu sunt agreat de Dumnezeu, şi tu nu.
- Criza lumii de azi nu e şi o criză a spiritului?
„Omenirea se îndreaptă spre o nouă conştiinţă”
- Criza lumii ac­tua­le este în primul rând o criză morală, pen­tru că oamenii nu ştiu cine sunt cu ade­vărat. Omenirea se în­dreaptă spre o nouă con­ştiinţă, spre o nouă uma­nitate. Suntem în­tr-un moment de coti­tură. În următorii 10, 15 ani, vom ajunge în cu totul altă lume, o lu­me a spiritualităţii. Această aliniere a pla­netelor care s-a produs acum nu e doar un de­taliu de ordinul amu­za­men­tului catastrofic. Este o realitate astro­no­mică. N-o să ne creas­că cinci mâini, cu siguranţă! Schimbările vor fi la nivel de con­ştiinţă. In­trăm într-o zonă de energie cu o frec­venţă mult mai înal­tă decât cea în care eram. Asta va produce mutaţii fundamentale în creier şi la nivel de ADN. Deja s-au făcut teste pe un lot de copii născuţi între 1982-1983 şi s-a constatat că nivelul lor de inteligenţă e mult peste nivelul stabilit anterior pentru genii. Se crede şi că ADN-ul nostru ar putea să ajun­gă, în plan ener­getic, la 36 de spirale în loc de 2. Lumea vii­toare va fi a spiritua­lităţii şi a ce­lor supra­dotaţi. A­proa­pe îmi pa­re rău ca nu am vârsta s-o mai tră­iesc.
"Îi mulţumesc lui Dumnezeu că nu m-a făcut o frunză"
- V-aţi dedicat întreaga viaţă eforturilor de a cu­noaşte. A meritat? Se spune că atunci când înţelegi totul, viaţa devine mai tristă.
- Din contră, cunoaşterea aduce cea mai mare bucu­rie. Ea aduce adevărul despre tine. E exact cum spune Iisus, "şi veţi cunoaşte adevărul, iar adevărul vă va face liberi". Să înţelegi lumea îţi aduce o eliberare enormă de erori de gândire şi prejudecăţi. Îţi dă bucu­ria de a descoperi singur resorturi şi corespondenţe. Îi mulţumesc lui Dumnezeu că nu m-a făcut o frunză, o piatră sau un câine. Că mi-a dat posibilitatea să fiu om şi să ajung să ştiu ceea ce ştiu. E extraordinar să poţi afla cine eşti, de unde vii şi încotro te duci.
- Şi cine suntem noi, oamenii? Poate ştiinţa de azi să răspundă la o întrebare cu care filosofia se chinuie de milenii?
- Suntem conştiinţă întrupată şi suntem nemuritori. Timpul nostru în raport cu timpul de dincolo este doar o clipă fără importanţă. Venim de undeva şi plecăm spre altceva, viaţa pe Pământ e doar o scurtă vizită, o lecţie pentru evoluţia noastră. Facem cu toţii parte dintr-un plan divin şi suntem trimişi aici cu o misiune. Venim cu un bagaj de talente şi predispoziţii care ser­vesc misiunii noastre pe pământ. Despre lucrurile acestea putem afla mai multe de la cei care au traversat experienţa morţii cli­nice.
- Aţi întâlnit, în practica dvs. medi­cală, cazuri de moar­te clinică? Ce ne spu­ne experienţa lor?
- Experienţa mor­­ţii clinice ple­dea­ză pentru existenţa unei alte dimensiuni, spiri­tua­lă, în univers, din­colo de cea a lu­mii de pe Pământ, în care trăim adevărata noas­­tră viaţă. Cei ca­re au trecut prin moar­tea cli­nică şi au descris lu­mea de din­colo vor­besc despre întâlnirea cu o Fiinţă de Lumi­nă, pe care o asi­mi­lează cu Dum­nezeu.
- Dacă suntem ne­muritori, de ce ne e atât de frică de moarte?
- Pentru că nu cunoaştem adevărul despre noi şi cre­dem că totul începe şi se sfârşeşte pe Pământ. Moartea e experienţa conştiinţei care trece din planul fizic în planul spiritual. M-am întrebat mult timp de ce murim. De ce ne uzăm fizic, dacă energia fundamen­tală, cuantică, este infinită şi nu se consumă? Am în­ţe­les târziu că aici sun­tem doar la o şcoală, iar corpul e uniforma ne­cesară aici. Numai întrupaţi în carne şi oase avem senzaţiile tu­tu­ror lucrurilor. Im­pli­carea simţurilor e necesară lecţiei pe care o avem de învăţat. Moar­tea e trecerea în altă dimensiune, care e cea mai fericită.
- După mai bine de pa­tru decenii de prac­tică medicală în neu­rologie şi psihiatrie, creierul uman vă mai ascunde vreo taină?
- Creierul păstrează încă multe enigme. El este receptorul conşti­inţei sau, altfel spus, al lui Dumnezeu într-un sens mai larg. Facem o encefalogramă şi nu distingem decât o linie sinuoasă a activităţii electrice a creierului, dar nici o singură volu­tă nu ne spune că ea în­seamnă un cuvânt anu­me sau un gând. Cum trans­cende infor­ma­ţia din planul fizio­logic în pla­nul con­ştiinţei ră­mâ­ne de neînţeles. De aceea am fost printre primii care au îndrăznit să afir­me că nu conştiinţa e produsul cre­ierului, ci cre­ie­rul este produsul con­şti­inţei. Creierul nostru e doar un re­cep­tor. Aşa se explică cum ne re­amin­tim tot îna­in­te de moar­te, în filmul vieţii, deşi la bătrâneţe ui­tăm o mul­­ţime de lu­cruri. Ne­u­ronii îm­bă­trânesc şi mor, sunt ca un radio de­­fect care nu mai re­cep­­ţionează un­de­le. Me­­moria însă nu se pier­­de, e undeva în câm­­pul in­formaţional de deasu­pra. Vă daţi sea­­ma ce mister e în noi?
"Dacă m-am născut în România, înseamnă că trebuie să fiu aici"
- Să trecem şi la cele lumeşti. Aţi avut multe ecouri în Occident, după apariţia cărţii "Inteligenţa materiei". Cu toate astea, nu aţi emigrat. V-am găsit la Sinaia, într-un mic birou cu vedere spre munte. În locul deschiderii, aţi ales izolarea.
- Când am scris Inteligenţa materiei, am plecat pe drumul ăsta de unul singur, într-o ţară cu un regim opresiv, unde numai de libera circulaţie a ideilor nu putea fi vorba. Ulterior am aflat că în Statele Unite se organizau întâlniri de specialişti care puneau aceleaşi probleme. Am avut o singură dorinţă atunci, în 1981, să nu fiu depăşit în cunoaştere, măcar până în anul 2000. Şi nu numai că n-am fost, dar mai sunt încă lu­cruri de scris şi demonstrat. De rămas, aş fi putut ră­mâ­ne la Paris, în 1986. N-am făcut-o pentru că sunt legat afec­tiv de pământul şi de neamul meu. Şi din con­şti­in­ţa faptului că, dacă m-am născut în România, în­seam­nă că trebuie să fiu aici. Profesor sunt, o maşină am, o casă am. Ce-mi mai trebuie? Aşa cum înţeleg eu lucru­rile în universul ăsta, singura mea referinţă e acolo sus. Mai departe nu ţine de mine.
- Aţi practicat medicina, aţi scris, aţi studiat, aţi par­ticipat la congrese şi conferinţe. Unde a mai în­căput între toate astea şi viaţa de familie?
- Toate vacanţele mele mi-am chinuit soţia şi fiul. Eu stăteam să lucrez, în timp ce ea stătea cu copilul singură. Mi-a spus cu tristeţe, imediat după căsătorie: "Credeam şi eu că eşti un om normal." (râde)
M-a iertat între timp şi m-a şi ajutat foarte mult în ceea ce am făcut. Şi acum lucrez în acelaşi ritm. Mă aşez la 8 dimineaţa pe scaun şi mă mai ridic după ce s-a lăsat noaptea. În Bucureşti n-aş putea face asta, fiindcă sunt prea multe lucruri care îmi distrag atenţia. Înainte să mă apuc să scriu "Inteligenţa...", am stat mult şi m-am gândit dacă să mă angajez sau nu la un travaliu imens, riscând să-mi pierd cei mai frumoşi ani, între 30 şi 40, pentru un succes incert. Şi totuşi mi-am zis că merită. Nimic nu reuşeşte cu adevărat dacă nu faci sacrificii. Bucuriile pe care le trăiesc acum îmi demonstrează că am pariat corect.
Sursa: Formula-as.ro

Femeile care au suferit mastectomii cauzate de cancer pot beneficia gratuit de reconstrucţie de sân cu implant

$
0
0

Femeile care au suferit mastectomii cauzate de cancer pot beneficia gratuit de reconstrucție de sân cu implant prin intermediul Programului național de protezare de sân, unul dintre centrele în care se fac aceste intervenții fiind Spitalul “Sfântul Ioan” din Bucureşti.
Directorul medical al Spitalului “Sf. Ioan”, Niculae Iordache, chirurg generalist, a declarat miercuri într-o conferință de presă că unitatea medicală vrea să devină un centru de referință în chirurgia sânului oncologic, având în vedere că are toate specialitățile necesare unui act medical și chirurgical de calitate pentru această patologie.
Carmen Giuglea, șeful Secție de chirurgie plastică, estetică și microchirurgie reconstructivă a Spitalului “Sf. Ioan”, a afirmat că există fonduri pentru intervenția în cazul a 800 de femei, însă a precizat că multe dintre cele care au suferit operații de mastectomie refuză să recurgă la această procedură, întrucât le este teamă de o nouă intervenție.
“Până anul acesta, CNAS nu deconta implanturi. Din vara aceasta a debutat Programul național de protezare de sân după mastectomii, din care 434.000 de lei au fost alocați spitalelor bucureștene pentru decontarea dispozitivelor necesare reconstrucției mamare cu implant siliconic — expanderul premergător implantului și implantul. Noutatea este că, pentru o pacientă mastectomizată la care se poate face reconstrucție cu implant, CNAS alocă în medie 3.200 de lei pentru achiziționarea dispozitivelor necesare, intervenția chirurgicală reconstructivă și spitalizarea fiind oricum decontate și până în prezent. Fondurile au fost direcționate către spitalele care au în componență clinici/secții de chirurgie reconstructivă. Pentru început, Spitalul Sf. Ioan are alocate fonduri pentru 20 de dispozitive, dar, în funcție de lungimea listei de așteptare, aceste fonduri pot fi suplimentate. Cinci operații au fost deja efectuate”, a spus dr. Carmen Giuglea.
Ea a precizat că pentru reconstrucție este nevoie de mai multe intervenții și chirurgul plastician stabilește împreună cu pacienta ce metoda de reconstrucție aplică, alegând-o pe cea mai adecvată.
În cazul alegerii metodei reconstructive cu implant, este necesar ca de la terminarea tratamentului oncologic (chimioterapic și radioterapic) să fi trecut suficient timp astfel încât țesuturile locale să aibă o calitate care să permită operația de reconstrucție.
“Este bine de știut că reconstrucția se poate începe în același timp cu rezecția oncologică, pentru că expanderul/implantul nu impietează tratamentul ulterior citostatic sau radioterapia”, a mai spus dr. Giuglea.
Medic primar oncolog Maria Chiș a subliniat că este absolut necesar ca medicii oncologi să informeze pacientele că reconstrucția de sân face parte din procesul de vindecare fizică și psihică după mastectomiile cauzate de cancerul de sân.
Prof. dr. Christian Chiricuță, specialist radioterapie, a subliniat că operația de reconstrucție cu implant nu se poate face în cazul în care tumora nu a fost bine extirpată.
Potrivit specialiștilor, operația pentru implantarea expanderului este puțin invazivă, durează aproximativ 45 de minute, iar recuperarea totală se face cam după o săptămână, din care primele 2-3 zile sunt petrecute în spital.
După aproximativ două săptămâni începe procesul de umflare a expanderului, care presupune 5-8 vizite la spital. Și acest proces este neinvaziv, se face prin folosirea unei seringi, cu care se introduce ser în balonul expander. Această procedură durează aproximativ două luni.
În funcție de caz, opțional, se mai poate aștepta o perioadă pentru definitivarea procesului de expandare, apoi urmează scoaterea expanderului și montarea implantului, care se fac într-o singură intervenție de o oră.
“Reconstrucția de sân, expanderul sau implantul nu cauzează sub nicio formă recidiva cancerului”, a spus Maria Chiș.
Potrivit statisticilor, în fiecare an, în România există 8.000 de femei care suferă mastectomii parțiale sau totale.
Pentru a beneficia de o operație de reconstrucție cu implant, o pacientă trebuie să fie asigurată la CNAS, să se prezinte la spital cu o trimitere de la medicul de familie, plus recomandare de la oncolog cum că este aptă pentru reconstrucție.
Spitalul “Sf. Ioan” are serviciu de ambulatoriu gratuit, unde femeile se pot prezenta oricând pentru consultare și informare. (Agenţia Naţională de Presă AGERPRES)

Draga Toamna...esti o doamna!!!!

$
0
0





Imi place in mod deosebit toamna. Ador aerul ei melancolic, ador ploaia rece si marunta, spargandu-si fiecare strop in iarba, in frunzele pomilor. Ii ador maretia si cantecul ei trist, ce-mi spune ca fiecare sfirsit are un nou inceput...., ce poate fi din ce in ce mai bun. Fiecare frunza cazuta, imi aduce aminte de atatea clipe ce s-au pierdut in neant si ma fac sa cred in speranta asteptarii de vremuri mai bune si mai luminoase!
Traiesc....,asta imi ocupa tot timpul!

Ce lasi in urma ta!

$
0
0
 

Andrei GâleaLas in urma asta "tara",
Tot ce-i rau, ce nu e`bun.
Si m-am hotarat bai frate,

Sa o iau pe un alt drum.
Gandurile si speranta,
Le pun toate in geamantan,
N-o sa iau drumul de Franta..
Dar nici cel pentru Vietnam.

Painea, o castig.. e bine,
Muncind tot prin tari straine
Om doar cu o facultate,
Munceste legal , cu acte.
Nu ii e` frica, ca in tara..
Ah! ce bine e afara.

Cu studiile facute in tara,
Se sterg la dos , cei de afara.
Dar cu salariu ce-l ofera..
Treci in alta emisfera.
Totu`i roz si e`frumos.
Frate, te simti ca un boss.

In Romania stim cu totii,
Ramanem doar in chiloti,
Dupa 6 luni de munca,
Cand robia este crunta,
Si salariul este mic,
Seful tau e`un tampit,
10 Kile ai slabit.
Preturile cresc intruna,
Zi de zi ii canti in struna..
Ai crezut ca asta-i tot?
O sa-ti mai iei una in bot!
Jobul tau se desfiinteaza,
"Postul se restructureaza"
Poarta, fabrica-si inchide
Ia sa te vedem pe tine..
Traind de pe azi pe maine.

Tot ce eu acum mai zic,
Un raspuns domnului Flick.
In urma mea sa las copiii
Instariti la casa lor,
Fara sa aibe nevoie,
De la stat, de ajutor.
De aceea fratioare,
Tot ce eu in urma las,
Momentan e`asta tara
Ce ne lasa fara glas!

O perioada de eclipse, fericita! - Lauren Gorgo

$
0
0




















Prima mea experiență cu corpul Christic…

Cum vă descurcați până acum, cu această expunere totală la frecvența noastră de Acasă? Puteți simți cum se stabilizează energia Christică, în celulele voastre? Pentru că acest lucru se întâmplă în mod sigur! Este neîndoielnic faptul că aceste eclipse duc la un nivel cu totul nou, relația noastră fizică cu viața de pe Pământ.Vibrațiile extrem de concentrate ale Sursei impregnează fiecare centimetru din viața noastră (și din corpul nostru), iar unii simt acest lucru în cele mai binecuvântate moduri, alții în cele mai provocatoare moduri, iar cei mai mulți dintre noi, în ambele moduri. Indiferent cum îl simțiți, fiți siguri că toate lucrurile prin care treceți în această perioadă intensă sunt spre binele vostru cel mai înalt și vă vor conduce, în cele din urmă, la înțelegerea deplină a acestui adevăr.
În general, ceea ce este necesar în momentul de față este să faceți alegeri noi, lipsite de frică, de fiecare dată când se ivește un tipar vechi, bazat pe frică… iar această alegere devine mai ușoară ca oricând.
Dacă sunteți foarte acordați la voi Înșivă… spun asta de parcă ați avea altă alegere de făcut, în această călătorie!!… e posibil de asemenea să începeți să observați că în conștiința voastră apar unele străfulgerări luminoase, despre sistemul nou și vast al realității… unele înțelegeri și viziuni subite, ce decurg din modelul Christic ce a fost ancorat pe poziție și care începe acum să răzbată la suprafață și să se dezvăluie.
Din august, de când am descărcat și transcris tehnica de regenerare, eu personal am simțit această energie Christică amplificată, într-un mod foarte biologic. Pentru mine nu e surprinzător, dar ceea ce ESTE surprinzător… și sunt extrem de fericită să-l relatez, ca pe un semn pentru noi toți și ceea ce urmează să vină… este că transformările fizice pe care le remarc nu sunt, până la urmă, îngrozitoare.
De fapt, am avut de curând ceea ce aș putea numi prima mea experiență, palpabilă, a corpului Christic. A fost subtilă, dar a avut un efect foarte puternic și, privind retrospectiv (când am înțeles clar ce se întâmplă), mi-am dat seama că pe cât de vagă a fost, la momentul respectiv, a fost totodată un moment în care efectiv am simțit că viața mea se rotește peste tot... atât de puternic, încât am dorit să vă împărtășesc experiența, în caz că și alții simt ceva similar.
Totul a început în noaptea de 4 octombrie, când am adormit cu mare greutate. (ulterior am aflat că Marte din Săgetător era în trigon cu Uranus din Berbec și mă gândesc că acesta a fost un fundal celest puternic, pentru întâmplările mele nocturne.) Știm cu toții că insomnia nu este un fapt neobișnuit în procesul de înălțare, dar ceea ce a fost foarte neobișnuit în acea noapte, a fost că de fiecare dată când începeam să ațipesc, în corp îmi pătrundea o energie care mă trezea bine de tot… iar de fiecare dată când s-a întâmplat asta, am observat prin ochiul minții că numărul 13 strălucea orbitor în fața mea.
Acest lucru s-a repetat de vreo 6-7 ori, între orele 1 și 5 dimineața. L-am resimțit de fapt ca pe o mică hărțuială… în care categoric nu-mi era permis să dorm, oricât de mult îmi doream, iar numărul 13 nu mă lăsa deloc în pace… am avut mai degrabă senzația că vibrația 13 era cumva responsabilă de experiența prin care treceam… sau poate conștiența mea conștientă din acea noapte, despre codul Christic (13), a fost necesară pentru a-mi activa modelul divin… nu știu sigur, dar la 5 dimineața energia s-a disipat/integrat și am putut în sfârșit să cad într-un somn adânc și odihnitor.
În dimineața următoare nu m-am gândit deloc la ea, dar privind înapoi mi-am dat seama că, în realitate, se produsese ceva. În momentele ce au urmat acelei nopți, am fost atât de adânc cufundată în această nouă stare de ființare, încât nici măcar n-am fost conștientă că eram „în ea”… că, de fapt, îmi simțeam pe deplin corpul Christic. Nu au existat avertismente, dar după ce am revenit la tiparul meu 3D, am simțit o diferență clară și am știut fără nicio urmă de îndoială, că exact la acest lucru fusesem martoră în ființa mea.
Atunci când modelul meu Christic (Adam Kadmon) a devenit conectat, am petrecut una sau trei zile (cu întreruperi, până la eclipsa de Lună) într-un sistem de chakre total activat, în care îmi puteam simți realmente prezența cosmică aici, pe Pământ… o expansiune ce depășește orice con-vin-ge-re. Pentru prima oară, am avut acces la adevărul și validitatea fizicalității 5D, în carne și oase și mi s-a dat o dovadă întrupată despre cum este ca toți centri energetici să fie activați, să funcționeze din plin și să lucreze în tandem. Sunt foarte sigură că pentru unii, aceasta a fost o experiență prevestitoare despre ceea ce va urma după ciclul de eclipse (?), dar a spune despre ea că a fost extrem de rafinată, nu ar fi o apreciere chiar potrivită. A fost mai mult decât extrem de rafinată, a fost… „normală”.
Să-mi simt activarea deplină a Corpului de Lumină a fost o senzație atât de profundă de normalitate, încât nimic din ea nu s-a simțit a fi ieșit din comun… dar, în același timp, a fost cu totul extra-ordinară. A fost realmente un sentiment de a fi Acasă în corpul meu, fără nicio urmă de frică. Când m-am aflat în această stare, am putut oarecum să privesc „înapoi” la modelul corpului 3D, în care concomitent încă mai sălășluiesc și să-mi dau seama, foarte clar, de stupiditatea acestui lucru… lipsa lui generală de activitate și că faptul de a fi separat de centrul de putere e atât de arhaic, încât experiența de a fi o ființă tridimensională nici măcar nu se compară cu ființa umană divină originală, de după activarea așa-numitului „ADN Dumnezeu”. Nu se află nici măcar în același multivers al înțelegerii.
Mi-aș dori să o formulez mai bine, dar faptul de a simți normalitatea tuturor acestor lucruri… înțelegerea integrată că „așa trebuie să lucreze corpul uman”… a fost cel mai edificator și eliberator sentiment pe care l-am avut vreodată în acest corp. Dintr-odată, toți anii în care m-am convins pe mine însămi de capacitățile reale ale corpului au părut atât de inutili și s-au estompat cumva în fundal… chiar au părut a fi străini, comparativ cu puterea și inteligența pe care o conține acest nou corp, la fel ca o relație din trecutul îndepărtat (karmică), dominată de suferință, spre deosebire de libertatea și fericirea IUBIRII reale UNICE.
A fost un sentiment de validare totală a zeci de ani de credință, răsplata de a avea încrederea că corpul va da de cunoașterea mea lăuntrică și că, în același timp, mă va îndruma exact spre acel moment. După această experiență, efectiv nu mai trebuie să faci eforturi să crezi, nu mai există anxietate sau neliniște cu privire la plauzibilitatea tuturor acestor lucruri. A fi în acea stare nu a reprezentat potențialul perfecțiunii, ci prezența ei reală întrupată… inteligența regenerării, a sănătății desăvârșite și a tinereții veșnice, total activată… o stare care a făcut aceste lucruri nu doar posibile, ci a făcut să devină imposibil și faptul de a gândi sau simți altfel, atunci când ești în acea stare. În acele momente, întreaga călătorie a vieții mele… toate grozăviile… pentru a ajunge la acest moment de acum, au făcut ca piesele din puzzle să aibă sens.
Acest sentiment a fost totul și nimic din ceea ce am crezut că va fi, dar a adus cu el trei daruri imediate: 1) o stare aproape constantă de creativitate și bucurie, 2) o schimbare profundă a capacității mele plină de putere de a comanda și orchestra tot ceea ce doresc să trăiesc în această viață și 3) absența totală a oricărei memorii bazate pe corp, a vieții mele 3D… inclusiv a întregii călătorii de purificare, necesară pentru a ajunge aici. E ca și cum corpul Christic nu mai are nicio amintire despre viața mea trăită în separare, iar toată eliberarea karmică, ce m-a epuizat începând din 1999, pur și simplu a încetat să mai existe. Este mai mult decât uluitor. De fapt, e mai presus de minte… punct.
De la eclipsa de Lună, nu am revenit (încă) la acea stare totală de funcționare deplină… de fapt, după acele aproximativ două episoade de expansiune cosmică, cea mai ireală experiență a fost să „revin de această parte”, deoarece din punctul în care sunt acum, pur și simplu e la fel de greu de crezut în experiența corpului Christic, pe cât de greu a fost de crezut în experiența corpului karmic, atunci când l-am transcens pentru o clipă. Iar asta mi-a adus o perspectivă EXTRAORDINARĂ asupra „vindecării” și a faptului că atașamentul nostru de viața din dualitate ne limitează în mod categoric, capacitatea de a ne întregi pe deplin. Tot ce poate face vreodată pentru noi, modelul corpului 3D, este să ne mențină vii… totuși, modelul 5D înlătură toate acele frici de supraviețuire la nivel de bază și ne ușurează suficient de mult greutatea, ca să putem zbura cu ușurință.
Pentru colectivitatea implicată în procesul de înălțare, vindecarea a devenit o structură 3D extrem de depășită, care este contraproductivă pentru modelul 5D, al Corpului de Lumină total activat… fiind chiar ridicolă. Am ‘știut’ întotdeauna că acest lucru e adevărat, dar acum ȘTIU că e adevărat.Încă mai integrez cu greutate toată această experiență și există mult disconfort legat de mutația celulară care a provenit de acolo. În orice caz, chiar simt că a fost o experiență prevestitoare importantă, o viziune rapidă și instantanee despre ce urmează pentru unii și un testament despre locul în care eclipsele au puterea de a ne duce în final. Dacă nu – iar aceasta e o declarație importantă – vă asigur că tot ce am simțit în acele scurte clipe care-ți transformă viața valorează încă o călătorie de 10 ani pentru a ajunge acolo. ATÂT de uimitoare a fost.În final, simt că merită menționat faptul că, de la această activare, nu mă mai simt atrasă să iau parte la propriul meu proces de regenerare. După ce am folosit tehnica pe care mi-au dat-o pleiadienii, zilnic, timp de câteva săptămâni, a fost ca și cum la eclipsă a fost învârtit un comutator și mi-am pierdut brusc orice dorință de a lucra cu procesul corpului meu… am început să-l simt ca nefiind necesar, de parcă doar treceam prin mișcări. Nu știu dacă această senzație va dura, iar dacă va dura, firește că vă voi ține la curent, dar e destul de notabilă ca să o împărtășesc, în caz că simțiți ceva similar. Pleiadienii au spus că acest lucru va fi diferit pentru toți… unii vor avea nevoie de mai mult sprijin decât alții… deci, ca întotdeauna, faceți ceea ce simțiți, atât timp cât simțiți că vă ajută.În ceea ce mă privește, deocamdată simt că am făcut destul și că, din acest punct, corpul meu o poate accepta. Dacă asta se schimbă și eu mă voi schimba…
Lauren Gorgo, 10 octombrie 2014-O perioadă de eclipse, fericită!

www.thinkwithyourheart.com
Traducere: Ana Nicolai, pentru Editura For You

Dialog cu mine însămi…!

$
0
0



25 octombrie 2014 va rămâne în istoria măsurătorilor meteo ca fiind cea mai rece zi în mai multe localităţi din sudul ţării, inclusiv Bucureşti. Totodată, pentru Bucureşti, 25 octombrie 2014 va rămâne ziua cu cel mai timpuriu strat de zăpadă depus. Au fost zece centimetri la staţia Băneasa ieri, a declarat meteorologul Mihai Timu.

MOTTO:
„Când pleci, sa te-nsoţească paza bună.
Ca un inel sticlind în dreapta ta
Nu şovăi, nu te-ndoi, nu te-ntrista,
Purcede drept si biruie-n furtună.
Când vii, păşeşte slobod, râzi si cântă,
Necazul tău îl uită-ntreg pe prag.
Căci neamul trebuie sa-ţi fie drag,
Şi casa ta să-ţi fie zilnic sfântă.”
Tudor Arghezi- „Inscripţie pe o uşe"

„Nerecunoştinţa este un semn de slăbiciune. Niciodată n-am văzut oameni de ispravă, care să fi fost nerecunoscători.”Chiar contează atât de tare părerea unora sau altora?… Cine sunt ei să îţi spună ce e corect sau nu?… Cine sunt ei să îţi spună ce să faci?… şi… Cine eşti tu că sa le asculţi vorbele? … sunt simpli muritori fără suflet… niciodată să nu te laşi învinsă… şi mai spun că nu toţi suntem nişte mecanisme fără creier şi fără suflet…Ce vină are viaţa pentru că e dată unor oameni care nu ştiu să o aprecieze?…
Când cineva e fericit îi vine să pupe pe toată lumea, să ia toată lumea în braţe, să mulţumească şi să zâmbească tuturor… Frustratul,  poate că zâmbește în sinea lui… nu pot fi sigură de asta!… dar am văzut de multe ori că cel mult schiţează un rânjet şi începe să vorbească porcos, să arunce cu acuzaţii în cei din jurul său, vrând să demonstreze cât de”şmecher”este el şi că nu are nevoie de nimeni pentru a se descurca… Nu mulțumește niciodată cerului, destinului…  de persoane ce să mai vorbim… toată lumea este contra lui, numai el singur face şi desface…
Răutatea nu este apanajul meu forte… Răzbunarea nu mă încălzeşte… aş mai avea multe de spus încă… dar, nu voi mai spune nimic… pentru că aceşti oameni îmi inspiră milă… Un om care înjură, bălăcăreşte şi murdăreşte tot ceea ce este în jurul lui, este un om care ți-ar da și în cap în momentul  maxim al furiei generate de frustrările şi neputinţele sale… din păcate am văzut şi am cunoscut acest gen de oameni… sunt mulţi şi se plimbă printre noi… eu nu pot înţelege cum acumulează în ei doar sentimente negative care ajung să se răspândească în trupul lor ca o boală în stadiu terminal…  te cutremuri… cum poate să aibă loc atâta ură şi răutate într-un trup omenesc… din păcate, cu ei nu funcţionează nici o abordare… ei nu pot merge alături de nimeni… mai bine zis, nu acceptă pe nimeni alături de ei… ci în spatele lor, şi dacă se poate îngenunchiaţi…
Mulţi îşi bagă și îşi scot cu o măiestrie extraordinară… toate frustrările… neîmplinirile și rateurile personale… îl trimit la origini cât ai clipi pe unul care în accepţiunea lui a greşit față de el pentru că este diferit în gândire şi comportament în comparaţie cu el… De ce? De unde atâta uşurinţă?… simplu, din faptul că nu știu să fie recunoscători pentru nimic… din faptul ca sunt trişti şi frustraţi tot timpul… nu ştiu ce este bucuria, nu îşi permit să simtă bucurie… păi dacă nu vor să simtă nici măcar bucuria lor, cum să le pese de a altuia?…
E greu ca să rosteşti un banal „Multumesc” cuiva?… cred că da… ooohhh, da!…spun eu…  dar, de ce? Întreb tot eu… ,,Multumesc” are doar două silabe… daaaa, aşa este!…,,Să-mi bag…” sau ,,Du-te-n…” au minimum trei… în funcţie de imaginaţie şi frustrare… dar se pronunță mai ușor și cu mai multă simțire…
Concluzia?… Toate relele se datorează frustrărilor care deriva din suma unor eşecuri, corelată cu mentalitatea… “să moară capra vecinului”…,mai nou insa este"sa moara si vecinul odata cu capra" daaaa, asta e a noastră!!!… de ce să ne uşurăm viaţa când putem mai bine să o complicăm?
Am uitat să spunem “mulţumesc” la fel cum am uitat să spunem “îmi cer scuze” sau “îmi pare rău” atunci când greşim… nu ni se cuvine totul şi nimeni nu este obligat să ne accepte mojiciile şi proasta educaţie, doar din bun simţ şi… datorită iubirii pe care le-o purtam…..!
În încheiere,  pot să spun decât… Mulţumesc Cerului, că nu sunt una dintre ei!… Mulţumesc Cerului că ai mei neuroni reuşesc să funcţioneze corect şi că nu am acumulat răutate în suflet indiferent de câte necazuri am petrecut în viaţă!… Mulţumesc Cerului că răutăţile lor nu mi-au murdărit sufletul şi încă mai pot iubi oamenii,oamenii adevarati care nu au rautatea intiparita in suflet.......!


Vine TOAMNA......,indarat!

$
0
0



Crezut-ai IARNA dezmatata,ca vei trada si d'-asta data?!Dar vai...., ce rau te-ai pacalit!Toamna-i  in timpul ei sortit!Nu cauta precum o hoata...., pacalind  ca o precupeata,sa vii pe furis..., cu frigul tau si  gheata.
Nu fura din timpul Toamnei, fiindca  toate  au rostul lor....Anotimpurile toate, sunt  lasate pe pamint...., asa cum a dorit "Cel sfint". Iarna ...,sper ca nu te-ai molipsit de furaciuni si fulguit, acum in miezul Toamnei!


Cit de vechi iti este sufletul ?!

$
0
0


In aceasta lume exista persoane care au un asa zis suflet ales, de la nastere si pana la moarte. Dar cum ne dam seama daca o persoana este un suflet ales?
Existenta sa solitara nu este preferinta lui sau un temperament antisocial – el este pur si simplu un suflet vechi. Vechi in inima, vechi in minte si vechi in suflet, aceasta persoana este un suflet vechi, care isi gaseste viziunea sa asupra vietii foarte diferita si mult maturizata fata de cei din jurul lui. Ca urmare un suflet vechi traieste viata pe plan intern, isi urmeaza propria sa cale, in timp ce restul din jurul lui se inghesuie sa urmeze pe altcineva. Poate ati experimentat acest lucru in propria voastra viata sau l-ati vazut la alta persoana. Daca sunteti interesati de asa ceva, acest articol este dedicat voua, in speranta ca va va defini sau va va face sa intelegeti mai bine.
Daca inca nu ati descoperit cat de vechi este sufletul vostru, cititi unele din semnele revelatoare de mai jos.

1. Trebuie doar sa te “simti” vechi

Inainte de a pune un nume la ceea ce am simtit, am experimentat cu siguranta am avut senzatii ca interior se afla un suflet vechi. Sentimentele care insotesc un suflet vechi sunt de obicei: sentimente de circumspectie, oboseala mentala, rabdara, atentie si un calm detasat. Din pacate, acest lucru poate fi perceput ca fiind distant si rece, care este unul din multele mituri ale sufletelor vechi.
Asa cum unii oameni mai in varsta se descriu ca fiind “cu inima tanara”, astfel si cei tineri pot avea “o inima veche”.

2. Ai fost un copil ciudat din punct de vedere social

Aceste lucruri nu sunt vazute intotdeauna, dar multe suflete vechi prezinta semne ciudate de maturitate de la varste mici. De multe ori, acesti copii sunt etichetati ca fiind “precoce”, “introvertiti” sau “rebeli”, si se incadreaza greu in comportamentele de masa. De obicei, acesti copii sunt extrem de curiosi si inteligenti vazand scopul la multe lucruri pe care le zic si fac profesorii lor, parintii si colegii. Daca poti spune ca, copilul tau este ca un adult – probabil ai un parte de un suflet vechi.

3. Nu esti materialist

Bogatie, statut, faima… sunt inainte de a fi un suflet vechi. Sufletele vechi nu au scopul de a urmari lucruri care pot fi luate usor de la ei. Pentru ei nu prezinta interes lucrurile de scurta durata, deoarece acestea aduc foarte putina implinire sau semnificatie in viata lor.


4. Puteti vedea imaginea de ansamblu

Rareori se pierd in detalii superficiale pentru a obtine grade inutile (promovare la locul de munca). Ei au tendinta de a privi viata prin ochi unei pasari, vazand ceea ce este mai intelept si semnificativ pentru viata lor. Atunci cand se confrunta cu probleme, sufletele vechi au tendinta sa le vada ca niste dureri temporare care le servesc pentru a creste cantitatea de bucurie in viitor. Prin urmare, sufletele vechi au tendinta sa aiba o viata plina de liniste si stabilitate, datorita abordarii lor asupra vietii.

5. Esti grijuliu si introspectiv

Sufletele vechi tind sa gandeasca mult… despre tot. Abilitatea lor de a reflecta si de a invata din actiunile lor si ale altor persoane este cel mai mare profesor al lor. Unul dintre motivele pentru care sufletele vechi sunt atat de vechi este ca ei au invatat foarte multe lectii prin propriile procese de gandire posedand o perspectiva asupra vietii si au capacitatea de a observa in liniste ce se petrece in jurul lor.

6. Trebuie sa intelegi emeritatea vietii

Sufletele vechi sunt afectate de memento-urile moralitatii sale, dar si de tot ceea ce ii inconjoara. Acest lucru face ca ei sa fie precauti si uneori retrasi, dar cu intelepciune isi dicteaza modul in care sa isi traiasca viata.

7. Ai inclinatie spre spiritualitate

Majoritatea sufletelor vechi tind sa aiba sensibilitate si sa fie spirituali. Depasirea limitelor propriului sau ego, in cautarea iluminarii, promovarea iubirii si pacii pe planeta sunt principalele ocupatii ale acestor suflete. Se pare ca pentru ei cel mai intelept lucru este sa foloseasca timpul la maxim.

8.Iti place cunoasterea, intelepciunea si adevarul

.Intradevar, acest lucru pare un pic grandios si nobil, dar un suflet vechi se gaseste in mod natural gravitand spre partea intelectuala a vietii. Sufletele vechi inteleg in mod inerent ca intelepciunea este fericirea, cunoasterea este puterea si adevarul este libertatea, asa ca de ce sa nu cautam si noi aceste lucruri? Aceste procupari sunt mult mai semnificative pentru ei decat sa citeasca cele mai recente barfe mondene sau de cele mai recente achizitii din fotbal.

9.Ai tendinta sa fii un solitar.

Pentru ca sufletele vechi sunt dezinteresate de preocuparile si interesele oamenilor de aceeasi varsta cu ei, isi fac cu greu prieteni. Rezultatul este ca suflete vechi au tendinta de a se regasi singuri o mare parte din timp.
Sursa:caplimpede.ro
P.S.Din punctul meu de vedere as fi dorit sa am un suflet mai flusturatic(zburdalnic)....,viata insa are darurile ei..., asta e !

Dr. Râs, dr. Regim şi dr. Calm, sa va fie prieteni pentru toata viata!

$
0
0

Chimistul Arnolpho şi farmacistul Burgent, în cartea Cultura psihică, recomandă purificarea sufletului prin distrugerea defectelor, viciilor, eliminarea egoismului şi a exceselor sexuale. Ei dau o serie de lecţii despre respiraţie, dobândirea magnetismului prin acumularea forţei vitale, transformarea unei dorinţe sau a unui sentiment negativ în energie pe care să o folosim în scop bun, dirijarea energiei în corp şi asupra celor din jur, materializarea gândului în scopul de a remedia defecte fizice, tratarea bolilor prin magnetism. Aceste exerciţii cer timp şi perseverenţă, dar rezultatele sunt miraculoase.


Conform lui Edgar Cayce, în primul rând trebuie respectate două legi:
1) Legea echivalenţei:"Ce semeni, aia culegi";
a) Tot ce exteriorizează un om prin vorbă sua prin faptă se va întoarce spre el. Domnul Iisus a spus: "Din cuvintele tale te vei îndrepta şi din cuvintele tale te vei osândi".
b) Ceea ce dă, aceea va primi. Dacă dă ură, va primi ură; dacă dă dragoste, va primi dragoste; dacă evită, va fi evitat; dacă minte, va fi minţit; dacă înşeală, va fi înşelat.
2) Legea educării imaginaţiei:
a) Tot ce-şi imaginează un om are să se realizeze;
b) Omul poate chema boala prin teamă.
• Echilibrul sistemului nervos este condiţia sănătăţii. Yoghinii consideră că toate emoţiile şi sentimentele sunt însoţite de producerea în organism a unor substanţe care acţionează ca otrăvuri sau ca tonice. Aceste substanţe intră în sânge şi se fixează pe anumite organe, în general pe centrii nervoşi. De exemplu, emoţia mâniei produce o toxină care acţionează asupra inimii, ficatului şi stomacului, dar se elimină repede; dacă apare ura, roxina este secretată cronic, puţin câte puţin, şi otrăveşte tot organismul, dar mai ales ficatul. Frica este o altă emoţie şi îi corespund două sentimente: regretul aplicat trecutului şi îngrijorarea aplicată viitorului, care au aceeaşi toxină ca şi frica, fixându-se mai ales la vezica biliară, stomac şi intestin. Ea ar fi cauza afecţiunilor gastro-intestinale. Aceastea două sunt principalele otrăvuri de origine psihică. Ele se pot combina cu alte otrăvuri organice din sol şi ape şi această combinaţie ar produce cancer. Hatha Yoga recomandă stăpânirea sentimentelor. Trebuie eliminate frica şi mai ales ura. "Să nu apună soarele înainte de aţi trece mânia" - această îndurmare biblică este o taină a sănătăţii. Stăpânirea devine uşoară dacă se abordează pe plan fiziologic. Se adoptă sistematic atitudinile şi expresiile corporale contrare emoţiilor şi sentimentelor care trebuie învinse. Nu putem sămâne mânioşi dacă muţchii feţei şi corpului sunt destinşi şi buzele surâzătoare. Atitudinea fizică de bravură învinge frica. Manifestarea continuă a unei seninătăţi exterioare antrenează inevitabil seninătatea sufleteasacă.
Există şi substanţe tonice produse de bucurie, voioşie, afecţiune, iubire.
R. Burton, un medica care a trăit în sec. al XVII-lea, a scris că există 3 medici care pot vindeca orice boală: dr. Râs, dr. Regim şi dr. Calm. Râsul are 8 funcţii: îmbunătăţeşte circulaţia sanguină, măreşte numărul de celule fagocitare care distrug bacteriile, viruşii şi formaţiunile neoplazice, accelerează bătăile inimii şi în mică măsură ridică tensiunea arterială, accelerează ritmul respirator, determinând creşterea cantităţii de O2 din sânge, eliberează endorfinele care influenţează buna dispoziţie şi contribuie la scăderea intensităţii durerii, relaxează musculatura, accelerează digestia, masează musculatura organelor itnerne. Dacă râdem des, ne este mai uşor să luptăm cu stresul, ne putem relaxa mai uşor, suntem mai creativi şi mai rezistenţi la îmbolnăviri. În statul West Virginia, din Statele Unite, a fost înfiinţat primul spital din lume în care pacienţii sunt trataţi cu ajutorul râsului şi al jocurilor.
Medicina holistică cayciană afirmă: "Mintea este constructorul". Spiritul cosntruieşte fiecare celulă a corpului. Nu există nici o boală pe care să n-o fi construit mai întâi voi înşivă în mentalul vostru (în această viaţă sau în una dintre vieţile precedente). Orice boală vine prin încălcarea unei legi cosmice, care se va traduce în corpul fizic, care este un ecou al cosmosului. Dacă aţi avut puterea de a vă crea boala, găsiţi puterea necesară spre a o distruge. Orice vindecare vine din aceeaşi sursă. Fie că ea se face prin dietă sau prin medicamente sau chiar prin chirurgie, este la fel: este vorba despre conştientizarea acelor forţe care se află în interiorul corpului şi care sunt reflexul forţei creatoare a lui Dumnezeu. Noi trebuie să uşurpm munca naturii vindecătoare.
Matematicianul von Neumann, părintele ciberneticii, a calculat memoria totală a omului: 1020 unităţi de informaţie. Adică în creier ar intra o bibliotecă cu rafturi lungi de 300 de km. Noi folosim doar 3-4% din mentalul nostru - inclusiv memoria. De aceea cred că se poate folosi cu succes puterea mentală pentru vindecări.
Vindecarea se poate face şi prin voce. După cum afirmă Edgar Cayce, în prenume este suma totală a ceea ce a construit sufletul entitate, forţele sale vibratorii, în faţa Forţelor Creatoare (Dumnezeu). Numele unei persoane arată stadiul său de dezvoltare karmică, ca suflet. Şi dacă cineva rosteşte un nume în timp ce ceilalţi îşi îndreaptă gândurile şi iubirea lor spre acest nume, valul de energie este dirijat spre vindecare.
Şi mai presus de toate, multă credinţă în Dumnezeu. El este singurul care ne poate schimba destinul. Dumnezeu îşi aminteşte de noi în măsura credinţei noastre. Pe măsură ce gândirea se înalţă afirmând binele, mentalul răspunde noilor tipare psihice, iar corpul se revigorează, scăpând de boală.
Foarte folositoare este meditaţia, adică să-ţi aduci fizicul şi mentalul la rezonanţă cu Creatorul, căutând să-ţi cunoşti legăturile cu El. Meditaţia este rugăciune. Ea cosntă în a-ţi goli eul de tot ce împiedică Forţele Creatoare să ţâşnească din profunzimile eului tău şi să se propage prin vibraţii de-a lungul meridianelor, pentru a se diversifica în centrii glandulari care creaază activităţile fizice, mentale şi spirituale ale omului. Dacă această meditaţie este făcută corect, trebuie să fii la sfârşitul ei mai puternic mental şi spiritual. Meditaţia este cel mai bun mijloc de a deschide chakrele, adică de a intra în starea de transă uşoară, indispensabilă pentru vindecare şi linişte.
Dr. Henry G. Bieler, în cartea Alimentele, miracolul vindecării, descrie foarte bine rolul pe care îl joacă glandele endocrine în caz de îmbolnăvire şi ce boli apar atunci când ele nu mai fac faţă agenţilor agresivi, respectiv toxinelor (în caz de hiperactivitate).
Există o corespondenţă între rugăciunea Tatăl Nostru şi glande. La rostirea fiecărui cuvânt din rugăciune, se deschide o glandă. Centrii glandulari majori sunt: pituitara sau hipofiza (cea mai înaltă glandă, este legată de lumină), pineala (punct de plecare pentru cosntrucţia embrionului în pântecul mamei), tiroida (intră în acţiune când trebuie să luăm o decizie şi să acţionăm), timusul (corespunde inimii), suprarenalele (sunt centrul nostru emoţional şi acţionează asupra plexului solar), gonadele (motorul corpului fizic), celulele lui Leydig sau Lyden (centrul echilibrului masculin-feminin). Fiecare organ depinde de un centru glandular. Orice boală provine dintr-o proastă funcţionare a unuia dintre aceşti centri glandulari. Vindecarea se face prin purificarea acestor centri (prin deschiderea lor). Putem medita pe o muzică frumoasă. Chakrele se mai pot deschide cu annumite mirosuri, anumite exerciţii de respiraţie şi poziţii pe care le cunosc yoghinii. O dată deschise, prin ele pătrunde energia cosmică, vitalizându-le. Fiecare din aceşti centri glandulari va radia energia care va permite organului bolnav să se vindece. Tradiţia indiană imaginează energia vitală, care este scânteia divină, "Viaţa", ca un şarpe încolăcit la baza coloanei vertebrale. Această forţă, Kundalini, poate urca prin chakrele deschise şi, printrun fenomen vibratoriu, poate revitaliza întregul trup.
Cei care îşi deschid chakrele din imprudenţă, fără să se pună sub o protecţie spirituală, riscă să devină prizonierii unor entităţi; aceasta a profitat de deschiderea chakrelor pentru a parazita viul. Fenomenul se întâmplă la unele cupluri aflate în orgasm când, chakrele fiind deschise, un partener poate fi parazitat de o entitate pe care a avut-o celălalt partener. Atunci poate apărea frigiditatea sau impotenţa, într-un reflex de apărare (unul dintre parteneri nu-şi deschide chakrele, de frica de a nu se lăsa invadat). Acelaşi fenomen se produce în prezenţa alcoolului şi a drogurilor, care provoacă un fel de transă, deschizând poarta unor entităţi din astralul de jos, care vin să-l posede pe cel care le consumă. Unele concerte de muzică rock, lovind violent centrii glandulari (chakrele), provoacă deschiderea lor.
Vindecarea înseamnă adaptarea acestor forţe care se manifestă în corp (receptor al tuturor Forţelor Universului), modificarea vibraţiilor. Ea constă în a pune ţesuturile vii ale corpului (structura atomică a celului veii - această energie celulară) în rezonanţă cu Energiile Creatoare - Dumnezeu (cu linia sa de vibraţie spirituală). Trebuie corelată structura atomică a celului cu corespondentul ei de vibraţie spirituală şi branşat corpul pe lungimea de undă necesară. Astfel, prin rugăciune, veţi putea ajuta corpul. Ridicarea vibraţiilor determină atingerea pragului de conţtiinţă care permite comuniunea cu divinitatea.
Când cineva poate face să apară în el însuşi astfel de vibraţii şi să-şi treacă eul fizic prin toate etapele aceastei rezonanţe până în centrul care emană energie, adică al treilea ochi, atunci când corpul lui devine ca un magnet, care, folosit corect, aduce vindecarea celorlalţi prin mâinile sale. Tratamentul medical doar rebranşează activitatea organelor din corp la Natură (adică la sursele de viaţă din natură).
Dan Seracu,în cartea Autocontrol pentru avansaţi, descrie amănunţit chakrele, dă metode de vindecare prin meditaţie, intrând în zona undelor alfa (sub 10 Hz), folosind iamginaţia. În timpul meditaţiei să te vizualizezi cum vrei să fii fizic sau în diferite situaţii (în cază nouă, alt loc de muncă etc.). Voinţa, pentru a-şi atinge scopul, are nevoie de un adversar pe care să-l poată învinge. Aceasta poate fi imaginaţia.
Emile Coue spune: "Dacă voinţa şi imaginaţia ajung la conflict, atunci întotdeauna imaginaţia iese învingătoare". Pentru aceasta, trebuie să pui la lucru cele 5 simţuri: văzul, pipăitul, gustul, mirosul, auzul. Pentru a te vizualiza profund, esenţiale sunt şi sentimentele. Închipuieşte-ţi în ce vogă te vei simţi după ce ţi-ai realizat scopul.Este bine să rosteşti o mantră de protecţie. De exemplu: "Nici o influenţă negativă, nici un gând negativ nu poate pătrunde pe nici unul din nivelele conştientului, subconştientului şi supraconştientului meu, nici în alfa şi nici în beta". Chimistul şi farmacistul Emile Coue, în 1927, a folosit autosugestia. Propoziţia lui, spusă de 20 de ori dimineaţa şi seara, a făcut minuni: "Zi de zi mă simt din ce în ce mai bine, din toate punctele de vedere". Gândul cu care spui, credinţa ce pui în ea să fie de natură a provoca sugestiile urmărite. El îşi începe cartea Stăpânirea de sine cu următorul motto: "Nu voinţa, ci imaginaţia ne pune în mişcare", iar introducerea începe cu citatul: "Omul este ceea ce gândeşte" (Pascal).
Noua psihologie va avea la bază o răsturnare de valori: în locul inteligenţei, intuiţia; în locul voinţei, imaginaţia; în locul conştiinţei, incoştientul.
De altfel, subconştientul este o cantitate de forţă fără direcţie, care face numai ce este dirijată să facă. El este o forţă oarbă, care excută dorinţa dictată de imaginaţie. Subconştientul nu are simţul umorului, astfel că adesea cuvintele spuse în glumă se realizează şi aduc nefericire dacă ele conţin văicăreli şi idei negative. Intuiţia este călăuza subconştientului, sediul inteligenţei definitive, atotştiutoare, atotcreatoare, dacă persoana este călăuzită de Sfântul Duh.
Convingerea este ceea ce vă susţine între dorinţă şi aşteptare. Practicaţi credinţa în tot. Credeţi că puteţi fi sănătoşi. Căutaţi motivele pentru care vă doriţi sănătatea. Convingeţi-vă că puteţi avea o stare de sănătate normală. Acţionaţi ca şi cum aţi fi deja sănătos. Aşteptaţi apoi ca minunea să se întâmple. Practicaţi terapia gândului bun. Nu lăsaţi să vă pătrundă în minte gândurile negative.
A stăpâni gesturile şi disciplina tăcerii este o mare calitate a sufletelor mari, serioase, care nu se expun primului venit şi nu se destăinuie decât celor demni să aprecieze nobleţea adevărată.
Relevante sunt următoarele citate:
• "Cine vorbeşte bine trăieşte bine".
• "Durerea trcută nu trebuie reîmprospătată".
• "Să nu mai criticăm, mai bine să-l îndrumăm pe aproapele nostru".
• "Dacă am comis o nedreptate, repede să o reparăm pentru liniştea sufletească".
• "Nu lăsa loc liber gândurilor negative, distrugătoare".
• "Străduieşte-te să iei viaţa în propriile mâini".
Autosugestia se produce prin următoarele legi psihologice:
1. Orice imagine tinde să se realizeze. Cel mai mic gând nu se pierde, ci lasă o urmă în inconştient, care va lupta cu îndărătnicia inerţiei, până la moartea individului (poate şi după), ca să-l înfăptuiască, înfrângând rezistenţa gândurilor contrarii care şi ele tind spre realizare.
2. Se realizează imaginea care pretinde în spirit.
3. Convingerea determină sugestia numai prin faptul că neutralizează sugestiile contrare.
O imagine poate fi făcută predominantă în spirit, prin:
1. Concentrarea fără efort asupra ei;
2. Emoţia care ar întovărăşi imaginea.
3. Obicei, adică exerciţiul repetat tot mai puţin conştient.
4. Imitaţie.
5. Repetare . prin aceasta operează formula lui Coue - "Zi de zi mă simt din ce în ce mai bine, din toate punctele de vedere". Se repetă de douăzeci de ori în fiecare dimineaţă la sculare şi seara la culcare, în mod mecanic, fără efort.
Când voinţa şi imaginaţia sunt în conflict, imaginaţia învinge întotdeauna, fără excepţie, puterea ei fiind în proporţie directă cu pătratul voinţei; iar când sunt de acord, puterile lor nu se adună, ci se multiplică una pe alta. Voinţa nu trebuie să se amestece deloc în practicarea autosugestiei. Trebuie să căutăm să ne conducem noi imaginaţia, şi nu ea pe noi; în felul acesta, devenim stăpâni atât pe fizicul, cât şi pe moralul nostru. Orice boală, aproape fără excepţie, poate fi învinsă prin autosugestie. Orice idee, când ne ocupă singură spiritul (ne gândim doar la un singur lucru), devine adevăr pentru noi şi are tendinţa să se transforme în act (dacă reuşeşti să-l faci pe un bolnav să gândească despre suferinţa lui că dispare, ea va dispărea). Dacă se întâmplă câteodată să facem ceea ce voim este numai pentru că în acelaşi timp gândim că putem. Dacă doreşti ceva - bineînţeles rezonabil (trebuie să existe un echilibru între "a vrea"şi "a putea", protejându-ţi astfel sistemul imunitar) - vei obţine, după un timp mai mult sau mai puţin îndelungat, repetându-ţi mereu câ acel ceva se pregăteşte, vine, se înfăptuieşte. A-ţi fi teamă de o bolaă înseamnă a-i înlesni evoluţia, a o provoca. De altfel, la unii oameni cu comportament etic, se menţine integritatea spiritului şi se destramă corpul fizic. Când boala este rezultatul distrugerii structurilor spirituale, ea duce la dezintegrarea fizică.
Trebuie considerat totdeauna uşor de făcut ceea ce ai de făcut, bineînţeles dacă este un lucru posibil. Lucrând în această stare de spirit, nu vei cheltui din puterile tale decât numai ce-i necesar; dacă însă ai socotit lucrul foarte greu, vei cheltui de 10, de 20 de ori mai multă energie decât trebuie, adică o vei risipi. Autosugestia de seară este cea mai importantă. Autosugestia formulată din buze este un ordin pe care subconştientul nostru îl primeşte şi îl execută fără ştirea noastră şi mai ales noaptea. Când simţi vreo durere, întrebuinţează formula: "Trece, trece..." repetând-o foarte repede, într-un fel de vâjâială monotonă, mângâind partea dureroasă sau fruntea, dacă este vorba de o durere morală. Metoda foloseşte în toate împrejurările grele ale vieţii.
• "Invoc Lumina lui Hristos, sunt un canal curat şi perfect, Lumina îmi este călăuză".
• "Am tot ce-mi trebuie ca să fac tot ce vreau şi am tot ce vreau ca să fac tot ce-mi trebuie".
• "Tot ce creez, tot ce realizez se face prin voinţă şi îndrumarea lui Hristos, în numele Tatălui, al Fiului şi al Sfântului Duh. Aşa să mă ajute Dumnezeu. Amin".
De altfel, chiar şi Domnul Iisus a spus: "Toate câte le cereţi rugându-vă să credeţi că le-aţi primit şi că le veţi avea"şi "După credinţa voastră, fie vouă!".
Patrick Droust, în cartea Vindecare spirituală şi nemurire, descrie corpurile care înconjoară corpul fizic (eteric, astral, mental, cauzal, budic, atmic), chakrele şi legătura cu rugăciunea Tatăl Nostru etc.
Cunoaşterea profundă şi iubirea desăvârşită vor reface echilibrul celor trei corpuri principale: fizic, mental, spiritual, aceasta însemnând sănătate.
Când ne gândim la cineva, are loc un schimb de energie şi informaţie între noi şi omul la care ne gândim. Bârfa şi gândurile urâte despre un anumit om duc la conectarea straturilor karmice negative comune, traumatizează acel om şi ne distrug propria structură karmică, iar cuvântul intensifică acest proces. Omenirea are deja acumulat un uriaş potenţial negativ, de aceea este necesar nu numai să fii bun, ci trebuie să fii bun în mod activ. Orice expresie dur afirmată, de exemplu: "N-am să uit asta niciodată!" duce la formarea de programe de distrugere, de despărţire. Nu trebuie admise în subconştient sentimente negative. sursa: valeriupopa.3x.ro
Cei trei doctori: dr. Râs, dr. Regim şi dr. Calm, sa va fie prieteni pentru toata viata!

Continua, nu te opri....

$
0
0








Multi dintre noi am ajuns la un moment dat in viata la “usa” care se deschide spre o noua realitate, un nou spatiu, un nou set de posibilitati. De multe ori, atunci cand creezi mai mult spatiu pentru tine in viata ta, vei tinde sa crezi ca nu mergi nicaieri, ca toate “eforturile” tale nu au nici un sens, ca poate ar trebui sa renunti..asta se poate intampla cand poate mai ai doar 2-3 pasi spre o deschidere atat de mare incat nici nu iti poti imagina. Si, de multe ori, chiar inainte de a deschide acea “usa”, renunti.
De multe ori, asta se intampla pentru ca de fapt nu vrei sa reusesti cu adevarat. Acela este momentul, cand esti aproape sa deschizi “usa”, cand renunti. Te gandesti ca vei pierde ce e cunoscut, ca ceilalti te vor parasi sau te vor judeca, ca vei ramane singur. Vei cauta apoi o situatie densa sau grea pentru a te opri. Iti vei crea o problema, iti vei lua un job nou, vei intra intr-o relatie noua, orice, vei crea o dificultate financiara, te vei distrage cu ceva, doar ca sa nu alegi sa mergi mai departe.
Sa pasesti in acest spatiu al unei noi realitati necesita sa renunti la tot ce ai gandit ca este real, ca este adevarat, la tot ce ti s-a spus sau ai invatat. Cand treci “dincolo” , un nou univers se deschide.
Poate fi intens si inconfortabil. Tot ce trebuie sa faci este sa permiti sa fie asa cum este. Alegerea de a sta cu intensitatea care exista iti va da constientizarea despre cum sa fii cu ce este.Alegerea pe care e nevoie sa fii dispus sa o faci este: Indiferent de ce se va intampla, chiar daca pierd pe toata lumea si tot ce consider de pret in aceasta realitate, merg mai departe, indiferent de cum arata. Iti raman alaturi atunci doar intrebarea si alegerea.
Cum ar fi daca ai alege sa pasesti in acea realitate, dincolo de aceasta realitate? Cum ar fi daca ai recunoaste ca ai curajul si capacitatea sa o faci? Cum ar fi daca nu ai mai renunta chiar inainte de a primi ceea ce ai cerut?
Dr. Carleta Tiba - Facilitator Certificat Access Consciousness
P.S.Indiferent de ceea ce am gasit in spatele usii deschise..., am mers inainte cu toate riscurile,mi-am asumat alegerea si nu voi regreta niciodata!

Noiembrie !

Corpul tau stie!

$
0
0






Sanatate si echilibru, dincolo de diete si retete! Mananca ce vrea corpul, nu ce vrea mintea!
- Cum te mentii la greutate constanta?
- Mananc ce si cat vrea corpul!
Cum adica sa mananci ce vrea corpul? Corpul este inteligent, el stie exact ce vrea, cand vrea, daca vrea. Faptul ca nu am fost invatati sa-l ascultam, ci mai degraba sa ne hranim si, uneori, sa ne abuzam corpul in zeci de feluri, dupa recomandarile, definitiile si cliseele imprumutate, a dus la dezechilibre in ce priveste starea de sanatate si suplete a acestuia. De fapt, bolile, precum si oscilatiile de greutate nu sunt altceva decat semnale ca relatia cu corpul nostru este dizarmonioasa, chiar absenta. Adesea fie nu suntem prezenti ca avem un corp, nu-l simtim, nu suntem constienti de rolul sau real si recunoscatori pentru el, nu-l privim (decat pentru a-l judeca sau cosmetiza), ii acordam atentie doar cand ne cuprinde frica vreunei boli iminente sau vreo durere.Cand mananci doar din capriciu, din amintiri, doar pentru ca asa ai aflat ca e corect (desi nu-ti face bine) sau pentru a acoperi o foame de alta natura (eventual emotionala), corpul este, de fapt, neascultat, ignorat, chinuit.
El este, cu adevarat, o harta care ne ghideaza spre a decodifica blocajele pe care le avem, limitarile de care ne poticnim, la alt nivel. Cand dezechilibrul apare in corp, a ajuns cumva in ultima etapa, in stadiul de alarma: "hei, acum e vizibil, acum poti sa simti, e timpul sa transformi ceva".
Insa, daca nu suntem constienti de ceea ce reprezinta corpul si de intregul care suntem, daca nu suntem angajati in a ne cunoaste in intregime si nu partial sau pe segmente, fie vom ignora aceste semnale, fie vom incerca sa reparam, dar doar in plan vizibil, adica acolo unde doare fizic si aparent. In felul acesta, schimbam efectul pentru ceva timp, dar cauza ramane acolo, Sursa dezechilibrului persista si va gasi o alta modalitate de exteriorizare.
Pana la urma, starea corpului este un barometru perfect al transformarilor noastre de constiinta. El valseaza odata cu fiinta noastra, odata cu toate etapele prin care alegem sa trecem. El este planul de manifestare al unor experiente pe care sufletul nostru le cheama, fiindu-ne necesare in experienta si calatoria noastra aici, in intruparea iubirii si luminii care suntem. El ne arata cand rezistam, cand ne opunem, cand actionam in sens opus vrerii noastre, cand reprimam, cand nu ne exprimam si nu ne manifestam darurile, cand stagnam in cunoasterea de sine, cand trecem la nivelul urmator de constiinta (se acordeaza), cand suntem pe calea inimii noastre, cand iubim, cand iertam, cand alegem sa cream ceva nou.
Ati vazut, de pilda, ca atunci cand avem entuziasm in ceva, cand de exemplu facem o schimbare sau facem ceva cu toata fiinta, corpul ne sustine cu resurse pe care nici nu stiam ca le avem. Imi amintesc de o experienta: acum cativa ani eram ragusita si nu puteam aproape deloc sa vorbesc. Aveam un workshop programat si nu stiam cum o sa reusesc sa vorbesc in cele aprox. 4 ore cat ar fi durat. M-am lasat purtata de experienta, am avut incredere si mi-am zis "fie ce-o fi, maxim n-o sa pot vorbi si o sa reprogramez". Apoi, cand a inceput, si am spus primele cuvinte, era ca si cand nu fusesem niciodata ragusita. Am vorbit si am tot vorbit, pana cand, la un moment dat mi-am dat seama si am fost uimita. Dar si mai uimita am fost cand, in pauza, a revenit raguseala. Cand reincepeam cursul, disparea din nou. Si tot asa. Am venit de acasa si m-am intors acasa, ragusita. Dar in cele cateva ore in care le vorbeam oamenilor, zero raguseala. Atunci am inteles pentru prima data, foarte clar, cum functioneaza amintirile despre boala si cum prezenta si implicarea suta la suta in ceva inlatura orice afectiune si disconfort. Cum, de fapt, orice experienta e o alegere, inclusiv boala. E o realitate pe care o alegem. SI la care putem renunta oricand. In pauze, imi aminteam ca "ar trebui sa fiu ragusita" :). In timp ce vorbeam, uitam.
Si ati vazut ca, atunci cand primim iubirea, cand o manifestam, cand suntem cu inima deschisa, chipul nostru este luminos si radiaza? Ati vazut ca, atunci cand ne framantam, cand purtam resentimente, ne plangem in mod repetat, corpul nostru devine vlaguit, tenul tern, dispare viata din ochi, incep sa apara afectiuni ale pielii sau alte simptome? Si ati vazut ca, in plin proces de transformare interioara, corpul pare ca se transforma din omida in fluture, cu durerile si manifestarile aferente?
Se spune ca ochii sunt oglinda sufletului. As adauga: corpul este oglinda nivelului de constiinta.
Cand intelegem asta, nu mai dam fuga la cineva sa ne dea o reteta si un pumn de pastile (nu spun ca uneori nu sunt utile si acestea) sau vreo explicatie/parere, ci incepem sa ne punem intrebarea noi, sa ne intrebam corpul: ce are nevoie, ce e nevoie sa fim si sa facem, ce e nevoie sa stim, pentru a restabili armonia? Ne intrebam propria inteligenta, inainte sa facem vreun demers care fie nu e potrivit pentru noi (chiar daca a functionat in majoritatea cazurilor), fie reprezinta un abuz suplimentar pentru corp (de exemplu o dieta care nu-ti place, nu ti se potriveste, apoi evident nu da rezultate, asta adauga mai mullte frustrari decat la inceput, si tot asa...).
Multe diete nu sunt functionale, nu pentru ca sunt incorecte, ci pentru ca nu sunt adecvate, nu ti se potrivesc tie.
Ca sa stii ce e potrivit pentru tine (si da, doar tu stii cu adevarat, tu ai ultima alegere, nu altcineva, fie el specialist notoriu), e nevoie sa-ti intrebi corpul: "Vrei tu asta?""Ai nevoie de asta?" La inceput, unora li se poate parea ciudat sa-si intrebe corpul, dar pe masura ce o vor face, isi vor da seama ca e cu adevarat o binecuvantare si o mare eliberare de multe eforturi si chinuri. E mult mai usor sa traiesti in relatie de prietenie cu corpul si cu orice pe lumea asta.
Multe diete nu functioneaza, pentru ca sunt dublate de auto-sabotaj: "n-o sa reusesc", "arat ingrozitor", "nu cred ca o sa ma vindec""sper sa gasesc o solutie sau pe cineva care sa ma vindece".
Adevarul este ca iubirea entru propriul corp este esentiala. Si nu doar cand e suplu, sanatos, cand il percepem frumos si "corespunzator" sabloanelor sociale, ci mai ales atunci cand nu este astfel, pentru ca atunci are cea mai mare nevoie, de altfel e modul lui de a cere iubire si atentie.
In multe cazuri, cand apare un betesug, sa spunem o problema la un picior, omul incepe sa-si judece piciorul, sa dea vina pe el pentru tot ce ar vrea si nu poate face in acel moment, extragandu-se din context, de parca piciorul functioneaza de unul singur si nu ca parte dintr-un "angrenaj" complex. Sau, daca se include ca generator al acelei situatii, cel mai adesea se blameaza: "nu am avut grija, asa-mi trebuie", "sigur am gresit cumva si am ceva de invatat sau "am pacatuit, acum o trag" (varianta "spirituala" :) ).
Multe diete nu functioneaza pentru ca sunt incepute la indemnul altora, fara ca cel in cauza sa-si doreasca cu adevarat.
Apoi, a manca din obisnuinta si comoditate (asta stiu/cunosc, asta mananc- chiar daca ai avea nevoie de altceva), din amintiri ("mi-e pofta"- iar asta se repeta des, ca scuza pentru a manca ceea ce stii clar ca nu e potrivit), din fustrare, pe un fond de nervozitate, la o ora la care corpul are nevoie mai degraba de odihna, la recomandarile altora cand acestea nu se potrivesc cu nevoile corpului tau etc, inseamna a fi complet absenti la nevoile corpului nostru si la indemnurile lui. Practic, e ca si cand am trai cu cineva in casa si i-am ignora complet dorintele si preferintele, obligandu-l sa manance doar ce si cand ii dam noi). Probabil acesta, la un moment dat, va da semne de revolta, va intra in greva foamei, se va frustra, poate va pleca.
Toate cele de mai sus le consider valabile si in cazul curelor (de detoxifiere, cu nutrienti care mai de care), tratamentelor etc. Ce vrea corpul tau? Nu ce scuze si argumente ai tu (sau altii) ca sa-l indopi cu diverse, ci ce vrea el cu adevarat.
Un raspuns pe care uneori il dau cand simt ca oamenii cauta vindecare la mine si sunt pe punctul de a-mi pune responsabilitatea si puterea lor in brate:
- O sa ma vindec daca fac asta?
- Nu stiu. O sa te vindeci?!
Altfel spus... ai de gand sa te vindeci?
In 12 ani de cunoastere aprofundata de sine, am vazut in multe feluri cum, de fapt, in toate situatiile m-am vindecat doar daca am ales sa ma vindec. Am putut sa vad cum, daca astept ca altcineva sa o faca pentru mine, oricat de bun si profesionist ar fi, nu functioneaza. Un alt om ma poate ajuta, doar daca eu am ales deja sa ma ajut. Daca sunt dispusa sa transform ceva, sa fiu in asta, sa contribui la asta. Pentru ca celalat om este parte din realitatea pe care o creez. Este tot eu. Dar oglinda niciodata nu ma poate ajuta sa ma simt frumoasa, daca eu nu ma simt frumoasa dinainte sa ajung la oglinda.
Ce vreau sa spun este ca noi suntem sursa propriilor dezechilibre, si tot noi suntem sursa propriei vindecari. La orice nivel.
Sanatate, frumusete si Constienta, tuturor!
Cu drag,
Nicoleta Svârlefus

Eu merit,eu vreau,eu pot,eu sunt in stare!

$
0
0







Vizita lui Marte in semnul sau de exaltare, Capricornul, anunta 40 de zile de intoarcere la centrul propriei vieti. Ca o stranie sincronicitate, acest tranzit se afla pe vibratia numarului 40, considerat numarul puterii (mai multe detalii aici). Capricornul este una dintre zodiile de putere, iar Marte ne poarta pe frecventa actiunii, a deciziilor si a rezistentei la efort.
Perioada cuprinsa intre 26 octombrie si 5 decembrie 2014 ne aduce aminte ca increderea in fortele proprii este cheia succesului. In functie de cat credem ca valoram, atat putem primi de la viata. Este o perioada in care suportam foarte greu criticile, de aceea conflictele in care cineva tine neaparat sa domine sunt previzibile. Relatiile unde se arunca reprosuri si in care predomina schimburile de cuvinte negative sunt un butoi cu pulbere. Cea mai mica nemultumire rostita poate sa aprinda fitilul, indiferent ca relatia este de iubire, de parinte-copil sau de sef-subaltern.
Avem acum nevoie maxima de incurajari, de evidentierea meritelor, de aprecierea calitatilor. Daca nu le primim, le cautam in alta parte. Parintii agresori sau interogatori isi pot pierde cu totul autoritatea asupra propriilor copii. Partenerii satui de frustrari pe care nu le mai pot gestiona si care nu gasesc intelegere la jumatatea lor din cuplu cu greu se stapanesc sa nu alunece spre alte brate care sa-i consoleze. Angajatii care se simt nedreptatiti incep sa bata cu pumnul in masa.
Orice autoritate care practica pedeapsa in loc de recompensa este contestata. Functioneaza acum invariabil principiul didactic conform caruia criticile se aduc numai intre patru ochi, iar laudele, de fata cu toata lumea.Ne dam seama ca putem, ca suntem in stare, ca avem forta necesara sa trecem peste orice situatie. Tocmai cand credeam ca suntem la capatul puterilor, ni se dau spre traire situatii care ne arata cat de mult putem duce, precum si daruri nesperate. Pentru cei care au tras din greu, au suferit, au trudit pentru altii, au muncit pe branci, s-au devotat, au inteles prin traire, au evoluat, Marte in Capricorn vine cu surprize de proportii. Darurile vin exact in momentul in care renuntarea era deja definitiva si nimic bun nu mai parea ca se poate intampla. Marte in Capricorn ii premiaza pe cei ce au muncit cu ei sau pentru altii peste limita. Toti cei ce au motive intemeiate sa strige “Nu mai pot!” sunt ascultati. Fiecare primeste exact ce are mai mare nevoie: sansa de a manifesta iubirea, un loc de munca, prieteni, bani etc.
Aceasta perioada ne constrange sa ne revendicam puterea personala. Iar puterea personala ne-o cam luam inapoi trecand printr-o faza de revolta. Principala cale este recuperarea sufletului imprastiat in trecut, intr-o relatie care a dus la secatuire, intr-o cariera care a coborat boala in corp, intr-o iluzie care doar a consumat resurse si care nu are nicio legatura cu realitatea. Iar sufletul ni-l luam acum inapoi prin decizii radicale! Putem sa spunem acum “Start!” sau “Stop!”, in functie de parcursul pe care l-a avut fiecare. Hotararile care se iau acum sunt definitive, asa ca suntem fermi pe pozitie si ne asumam pana la capat drumul pe care il alegem. Orice ne-a produs paguba sau pierdere, orice ne-a consumat sau ne-a frustrat are zilele numarate!
Marte in Capricorn ne forteaza sa luam cele mai bune decizii pentru noi insine! Daca ceilalti nu pot tine pasul cu noi, e problema lor, nicidecum a noastra. Ne putem asuma riscuri pe care pana acum nu le-am fi luat in calcul. Vrem sa fim din nou puternici si sa simtim ca suntem cei mai importanti oameni din viata noastra!
Daca alegem sa facem acele schimbari absolut necesare care sa nu ne mai aduca pierderi de suflet, suflul vietii ne impinge de la spate. Ne aflam in toata aceasta perioada sub influenta solara, energia noastra cautandu-si locul acasa, in centrul vital, care se afla in chakra a treia, in plexul solar. Cel mai bun stimulent este culoarea galbena, iar cel mai de nadejde ghid este Arhanghelul Uriel.
Avem forta de a lua decizii, de a actiona in conformitate cu alegerile noastre constiente si de a ne asuma responsabilitatea pentru propria viata. Stim ce vrem si nu mai suntem atat de vulnerabili la criticile si la previziunile negative ale celorlalti. Ne bazam pe noi, dar cu conditia sa nu controlam! Cand credem ca meritam tot ce e mai bun, sa lasam lucrurile sa se intample asa cum stie Universul ca e mai bine pentru noi, nicidecum in forma in care credem noi ca e mai bine! Cu cat ne luptam, cu atat ne epuizam! Ce e pentru noi vine ca un dat si ne cam da peste cap, pentru ca n-am prevazut! Sa profitam! Daca vine de-a gata, din senin, pe nepusa masa, sa fie primit!
Oricine alege sa-si “croiasca alta soarta”, cum spune si versul din imnul national, primeste acum puterea de a-si schimba viata in bine. Sa avem incredere nelimitata in noi, sa luam deciziile care ne elibereaza de tot ce ne tine pe loc si, daca realitatea in care vrem sa traim nu exista, s-o facem sa existe! S-o cream! Sa primim darurile pentru osteneala de pana acum si sa le valorificam la maxim! Ele sunt sageata care ne indica directia.
Sursa:Valeriu Mihai Pănoiu

MERIT.....VREAU....SI POT MAI MULT !!!!

$
0
0

Asadar, astazi va impartasesc etapele si lectiile cele mai importante pe care le-am avut de parcurs pana sa ajung in acest punct. Le-as spune mai degraba cadouri sau binecuvantari, decat lectii, pentru ca ele s-au dovedit a fi, intr-un final, cele mai splendide daruri pe care un om le poate primi:
   - A trebuit sa invat sa-mi accept pe deplin fiecare etapa prin care am trecut, mai ales acelea in care am suferit. Am fost nevoita sa fac pace cu suferinta si sa o traiesc, sa o las sa-si faca linistita rolul pe care il are in transformarea mea interioara. Numai din momentul in care nu m-am mai zbatut sa scap de suferinta, abia atunci am putut intelege in final rolul sau;
  - A trebuit sa invat sa am rabdare, sa inteleg ca toate au un rost si-o randuiala si ca toate au un timp al lor. Nu putem grabi procesul, pentru ca astfel ne-am priva de niste constientizari profunde ce ne-ar putea aduce eliberare si intelepciune. Cu cat am invatat sa am rabdare, sa accept procesul in sine, sa las timpul sa-si faca rostul si sa le ofer lucrurilor spatiu, fara a ma razvrati impotriva modului in care ele se petrec, cu atat mai mult mi-am recapatat linistea si increderea ca lucrurile ies intotdeauna  spre cel mai mare bine, atunci cand le oferim usurinta in manifestare;
    -A trebuit sa-mi infrunt cele mai mari temeri si sa-mi ofer timpul de a accepta posibilitatea ca ele s-ar putea sa se petreaca. A fost infricosator, dar intr-un final, eliberator. Atunci am realizat cu adevarat ca vindecarea poate avea loc numai in deplina recunoastere a  ceea ce ne inspaimanta si in a ne oferi indeajuns de mult timp, iubire si blandete ca ele sa-si faca procesul in interiorul nostru. Cand am acceptat posibilitatea ca teama mea cea mai mare poate avea loc, atunci m-am eliberat de sub dominatia ei si mi-am oferit sansa sa traiesc intr-un mod liber, plina de curaj si spontaneitate. Cred ca aceasta a fost una dintre cele mai importante lectii ce m-au ajutat sa-mi redescopar bucuria de a trai;
    Nu m-am putut gasi pe mine insami cu adevarat, pana n-am fost pregatita sa fac pace cu parerile celorlalti despre mine. Aici a fost un parcurs lung, poate cel mai lung dintre toate pe care a trebuit sa le parcurg. A trebuit sa caut adanc in mine, pentru a-mi regasi libertatea de a fi eu insami si asta sa fie de ajuns. Constientizand cat de lung si cat de dureros a fost acest proces, acum am lacrimi in ochi de recunostinta ca astazi sunt eliberata de privirile celorlalti si pot sa traiesc frumos si autentic, fara sa ma mai uit peste umar si fara ca linistea si bunastarea mea interioara sa mai fie dependenta de ceva exterior mie. E nepretuit sa poti trai in acest mod. Creativitatea curge prin noi atunci cand incetam sa mai privim in afara. Incepem sa stralucim cu adevarat atunci cand nu mai facem lucruri pentru a demonstra ceva cuiva. Asa devenim constienti de frumusetea neasemuita care exista in interiorul nostru. Acesta este drumul spre regasirea de Sine. Asa incepem sa facem cunostinta cu Dumnezeul interior, cu esenta a ceea ce suntem cu adevarat.
    -A trebuit sa accept posibilitatea faptului ca ceea ce imi doresc sa se petreaca, s-ar putea sa NU se petreaca. Abia cand m-am putut elibera de atasamentul pe care il aveam asupra lucrurilor pe care imi le doream sa se petreaca, abia atunci am putut trai cu adevarat prezentul si abia atunci am descoperit toate miracolele ce exista deja aici, acum.  E dificil sa dai drumul, dar si cand devii pregatit sa dai drumul, atunci descoperi plinatatea pe care ti-o ofera aceasta renuntare. Atunci te reintregesti. Atunci simti ca totul este perfect exact asa cum este. Atunci constientizezi adanc in interiorul tau ca nu ai nevoie de nimic exterior pentru a fi fericit si implinit.
   -A trebuit sa invat sa renunt la imaginile despre cine/cum credeam ca trebuie sa fiu. A fost o perioada in viata mea, nu demult, cand eram extrem de atasata de o anumita imagine despre mine. Asta pana cand am realizat cat de mult ma limiteaza aceasta imagine si cat de mult imi fura din spontaneitate si autenticitate. Noi nu suntem imaginile noastre despre noi. Nu suntem parerile noastre despre noi. Nu putem limita ceva ce este dincolo de limite. Cand am renuntat sa ma mai bag singura intr-o cutiuta, atunci mi-am luat sufletul inapoi. Am putut respira liber si m-am putut exprima liber. Acest lucru m-a invatat ce inseamna vulnerabilitatea si sinceritatea, atat fata de mine insami, cat si fata de ceilalti.
   - Am invatat sa am mai multa bunavointa fata de mine si sa incetez sa mai judec atat de aspru. Acest lucru nu inseamna sa nu-mi recunosc momentele de inconstienta, ci inseamna sa fiu mai blanda si mai intelegatoare cu mine. Prin iubire, pot avea loc minuni.
    -Am invatat sa-mi accept slabiciunile si sa le las sa ma invete. Cand m-am eliberat de covarsitoarea greutate de a parea perfecta in fata oamenilor, m-am putut bucura in sfarsit de viata si am inceput sa-mi creez relatii autentice si sincere, in care ne dam voie sa fim vulnerabili si unde nu exista judecata sau ierarhii de genul superioritate/inferioritate. Ne dam voie sa Fim si acest lucru sa fie de ajuns. Nu mai exista o lupta pentru a demonstra cuiva ceva, nu mai exista compromisuri, minciuni sau tendinta de a controla pe cineva. Nu detinem pe nimeni. Cand oamenii se vor simti suficienti de liberi in prezenta noastra, cand vor simti ca sunt iubiti si acceptati exact asa cum sunt, ei vor ramane firesc si natural in viata noastra, pentru ca nu exista constrangeri care sa ii indeparteze sau asteptari care sa ii impovareze. Fiecare are libertatea de a face ceea ce considera ca este mai bine pentru el, pentru ca nu mai poarta pe umerii sai responsabilitatea celuilalt. Nimeni nu este responsabil pentru fericirea noastra, pentru ca lacasul ei nu se afla in afara, ci chiar in interiorul nostru. In libertatea noastra de a fi. In curajul de a fi autentici. In disponibilitatea de a trai prezentul, fara a ramane angrenati in trecut si fara sa fim speriati de viitor.
Toate acestea par vorbe, pana sa ajungi sa le traiesti cu adevarat.
Dar cand ajungi sa le traiesti cu adevarat, nu-ti mai trebuie nimic.......!
Multumesc pe aceasta cale prietenei mele Tania@Tita!
Inchei cu :Traiesc.....si asta imi ocupa tot timpul!

Moare câte puțin cine......

$
0
0




Cine se transformă în sclavul obișnuinței urmând, în fiecare zi, aceleași traiectorii,cine nu-și schimbă stilul,cine nu riscă.cine nu are curajul să schimbe culorile hainelor,cine nu vorbește cu oamenii pe care nu-i cunoaște.
Moare câte pu
țin.....Cine își face din televiziune un mentor,moare câte puțin.
cine evită pasiunea,cine preferă negrul pe alb și punctele pe “i” în locul unui vârtej de emoții,
– acele emo
ții care eliberează strălucirile din priviri,surâsul din oftat și sentimentele din inimi -
Moare câte pu
țin.Cine nu pleacă atunci când este nefericit cu ceea ce face
cine nu riscă certul pentru incert pentru a-
și îndeplini un vis ce-l ține treaz
cine nu renun
ță, măcar o dată în viață,la a primi sfaturi înainte de porni la drum.Moare câte puțin.Cine nu călătorește,cine nu citește,cine nu ascultă muzică,cine nu caută harul din el însuși.Moare câte puțin.Cine-și distruge dragostea de sine,cine nu-și permite să se lase ajutat,cine-și petrece zilele plângându-și de milă,și de ploaia care nu mai încetează,moare câte puțin.
Cine abandonează un proiect înainte de a-l începe,cine nu îndrăznește să întrebe ceea ce nu știe,cine nu răspunde când este întrebat deși știe răspunsul
moare câte pu
țin.Haideți să evităm moartea în doze mici,amintindu-ne că “a fi viu”cere un efort cu mult mai mare decât simplul fapt de a respira.
Doar flacăra răbdării ne poate călăuzi spre o strălucitoare fericire.
Martha Medeiros-Moare câte puțin cine..


Ce spune despre tine fiecare alunita de pe corp

$
0
0

..ALUNITE
Treaba cu alunitele nu este chiar o gluma, ba chiar exista o stiinta care se ocupa de studiul lor – morfoscopia. Predictiile bazate pe analiza alunitelor au atins apogeul in secolele XVI si XVII, cand ezoteristii vremii au asociat pozitia alunitelor cu horoscopul personal. Locul in care sunt plasate alunitele, forma si marimea lor, sunt indicii care nu pot fi trecute cu vederea, chiar daca nu esti o persoana care sa creada “orice, oricand”. Daca vrei sa te cunosti mai bine, sau iti doresti sa stii mai multe despre o persoana, fii atenta la semnele corpului. Daca stii semnificatia alunitelor, poti cunoaste si controla mai bine relatia cu cei din jur si te vei putea considera o persoana mult mai inteleapta si mai bogata spiritual. Semnificatia alunitelor difera de la femei la barbati. In general, la femei, alunitele de bun augur sunt plasate pe stanga, iar la barbati, pe partea dreapta a corpului. Plasarea lor invers ne atentioneaza asupra incercarilor existentiale. De exemplu, daca ai o alunita pe mana stanga, e semn bun. Daca insa vezi o alunita pe mana stanga la un barbat, ea prevesteste un posibil esec, probleme de comunicare, tendinta de a manipula etc.
Semnificatia alunitelor de pe fata
FRUNTE – persoana artagoasa, cu temperament coleric, predispusa la accidente.
TAMPLE – o persoana inteligenta, capabila de fapte mari, competenta, dar un pic incapatanata si materialista.
BARBIE – persoana afectuoasa, ii pasa de ceilalti, se adapteaza usor oricarei situatii, este o fire conservatoare, care respecta ierarhiile, si este tot timpul gata sa-si asume noi responsabilitati.
NAS – persoana serioasa si de treaba, sincera in prietenie, care isi vede de ale ei si nu prea isi baga nasul in treburile celorlalti. Va fi mereu inconjurata de prieteni, dar trebuie sa aiba grija si de ea, sa nu se lase mereu pe planul doi.
OBRAZ – persoana serioasa, studioasa, care nu pune pret pe micile placeri materiale; prefera sa traiasca inconjurata de norisori pufosi plini de vise frumoase. Poate fi usor dusa de nas cu cateva vorbe interesante, pentru ca e destul de naiva.
OCHI – fire onesta, in care poti avea incredere, sincera si care isi exprima fara ocolisuri punctele de vedere. Posibile probleme: nu suporta criticile.
PE OBRAZUL DREPT – o persoana care are in fata un viitor stralucit, cheltuitoare, dar generoasa.
PE OBRAZUL STANG – o persoana serioasa, luptatoare si ambitioasa.
BUZE – fire ambitioasa, care isi propune tot timpul cate un obiectiv de atins, cu o imensa dorinta de a reusi in viata si cu un sex-appeal evident.
URECHE – persoane care stiu sa atraga norocul de partea lor, si in dragoste, dar si cand e vorba de scoala sau bani.
Alunitele de pe corp
BRATE – alunitele de pe brate spun despre tine ca esti politicoasa, atenta cu cei din jur; vei avea o viata de familie linistita, implinita si fericita.
BURIC – inseamna noroc pentru barbati si copii frumosi si destepti pentru femei.
CALCAIE – iti faci usor dusmani si iti pierzi la fel de usor prietenii. Ai mare nevoie sa fii mereu in centrul atentiei.
COAPSE – se multumeste cu putin, ii accepta pe cei din jur asa cum sunt, cu defectele si calitatile lor, nu face fite, este de incredere si are o inteligenta peste medie.
COT – iti place sa calatoresti, ai ceea ce se numeste spirit de aventura si ai nevoie de doza ta zilnica de adrenalina pentru a te simti bine. Daca ai o alunita in apropierea cotului, vei avea de trecut probleme legate de cariera. Daca un barbat are o alunita in apropierea cotului, va avea de trecut ceva obstacole, s-ar putea chiar sa ramana neinsurat.
DEGET – persoana lipsita de onestitate, ii place sa exagereze la greu; nu trebuie sa crezi decat jumatate din ce-ti spune.
FUND – persoana fara ambitie, cu o fire schimbatoare si nestatornica; foarte buna insa la flirt si in relatiile de scurta durata.
GAT – noroc nesperat, daca e pe una dintre partile laterale, persoana cu care nu te prea poti intelege, deoarece incapatanarea ei extrema o impiedica sa faca orice compromis; alunitele pe spatele gatului inseamna ca iti doresti sa duci o viata simpla si linistita.
GENUNCHI – pe dreptul, fire prietenoasa; pe stangul, te asteapta o viata extravaganta.
LA INCHEIETURI – persoana dependenta, cumpatata si extrem de ingenioasa. Te poti astepta de la ea la tot felul de invitatii-surpriza, originale, extravagante si cuceritoare.
MAMELON – fire nestatornica si destul de capricioasa, pe care nu o intereseaza decat sa obtina un statut social respectabil. Foarte materialist/a in dragoste – daca nu ai destui bani nici nu se uita la tine.
MANA – persoane talentate si cu sanse mari de a avea o viata plina de succese.
PICIOR – persoane de treaba. Trebuie sa fie insa foarte atente la sanatate, sa mearga regulat la control si sa se pazeasca de accidente.
SANI – o alunita pe sanul drept este indiciu al unei firi lenese. Daca e cazul tau, trebuie sa-ti stabiliesti clar prioritatile pentru a te descurca. Pe sanul stang, persoane active, pline de energie, care stiu ce vor si obtin tot ceea ce-si propun.
SPATE – persoanele care au alunite pe spate nu prea sunt de incredere, asa ca trebuie sa fii foarte atenta cu ele. Nu le spune chiar toate secretele tale.
UMAR – pe umarul drept, alunitele inseamna sensibilitate si creativitate.
SUB BRAT – alunitele plasate sub brate sunt caracteristice celor care au probleme in copilarie. “Lupta” timpurie cu viata va fi insa rasplatita din plin mai tarziu, deoarece vor avea o stare materiala suficient de buna pentru a-si permite orice. Alunita plasata sub bratul drept indica faptul ca persoana respectiva va trebui sa dea dovada de mare atentie si vigilenta, pentru a putea iesi din situatiile neplacute.
ALUNITELE GEMENE (exemplu: cate una pe fiecare obraz) – inseamna natura duala, indiferent de locul in care sunt plasate; una langa alta inseamna ca te indragostesti in acelasi timp de doua persoane, sau ca poti iubi simultan doua persoane.
Culoarea alunitelor
DE CULOAREA MIERII – anunta o soarta fericita.
CULOARE DESCHISA – este aducatoare de noroc.
CULOARE INCHISA – vei avea de trecut obstacole pentru a obtine ceea ce-ti doresti.
Forma alunitelor
ROTUNDE – esti o persoana pozitiva, luminoasa si optimista.
OVALE – o persoana urmarita de ghinion.
DOUA ALUNITE UNITE – doua casatorii sau doua iubiri importante.
UNGHIULARE – un caracter crud si nemilos.
PROEMINENTE (dar nu inchise la culoare) – o soarta fericita.
Marimea alunitelor
ALUNITELE MICI – semnificatie neglijabila.
LUNGI SI INGUSTE, LUNGI SI MARI – sunt de bun augur.
OBLICE – semnificatie moderata.
MARI SI NEREGULATE – nu sunt de bun augur.
PATRATE – capacitate de a evita pericolul in ultimul minut.
SUBTIRI, LUNGI, CU FIRE DE PAR – prezic bogatie si faima.
GROASE, MICI SI CU FIRE DE PAR – saracie, nefericire.
ALUNITELE NOI, ABIA APARUTE – sporesc puterea si efectele pozitive.
MARI SI ROTUNDE – sporesc influenta raului (daca sunt inchise la culoare) sau a binelui (daca sunt deschise la culoare).
Sursa : www.femeia.ro
Maria Tudor, A.M.PRESS

LA MULTI ANI,ROMANIA!

$
0
0



 














La 1 decembrie 2014 se împlinesc 96 de ani de la Unirea Transilvaniei, Banatului, Crișanei și Maramureșului cu România.
Prima provincie românească care s-a unit cu România a fost Basarabia. În fața amenințărilor Rusiei și Ucrainei, Basarabia își proclamă independența (24 ianuarie/6 februarie 1918), iar la 27 martie/9 aprilie 1918, Sfatul Țării, care cuprindea reprezentanți ai tuturor naționalităților, a adoptat, cu majoritate de de voturi, hotărârea Basarabiei de a se uni cu România.
Al doilea mare moment din procesul de reîntregire națională a statului unitar român a avut loc la 15/28 noiembrie 1918, când Congresul general al Bucovinei, format din reprezentanții aleși ai românilor și ai naționalităților din Bucovina, a hotărât, în unanimitate ‘unirea necondiționată și pe vecie a Bucovinei, în vechile ei hotare până la Ceremuș, Colacin și Nistru cu regatul României’.
În toamna anului 1918, în condițiile înfrângerii Puterilor Centrale și ale prăbușirii Austro-Ungariei, mișcarea națională a românilor din Transilvania s-a amplificat.
În acest context, la 29 septembrie /12 octombrie 1918 s-a întrunit la Oradea, Comitetul Executiv al Partidului Național Român și a adoptat în unanimitate o declarație privind hotărârea națiunii române din Transilvania de a se poziționa ,,printre națiunile libere’.
Actul, redactat de Vasile Goldiș, se intitula ‘Declarația de autodeterminare naționalăși făcea referire la cei aproximativ 3 500 000 români care trăiau în Transilvania, Banat, Crișana și Maramureș. Se sublinia necesitatea convocării unei adunări naționale, care să delege organele abilitate ‘să trateze și să hotărască în treburi care se referă la situația politică a națiunii române’. Totodată, se cerea ‘afirmarea și valorificarea drepturilor ei, nestrămutate și inalienabile, la deplina viață națională’. Documentul a fost prezentat de Alexandru Vaida-Voevod în Parlamentul de la Budapesta, în ședința din 5/18 octombrie 1918. Declarația de la Oradea, care afirma dreptul națiunii române la autodeterminare, precum și ideea convocării adunării naționale a reprezentat un act cu o semnificație istorică deosebită privind procesul de unificare națională.
La începutul lunii noiembrie 1918, Consiliul Național Român Central (cunoscut și sub numele de Sfatul Național Românesc) și-a mutat sediul la Arad. Acesta fusese înființat la 18/31 octombrie 1918, la Budapesta, și reunea câte șase reprezentanți ai Partidului Național Român (Vasile Goldiș, Aurel Lazăr, Teodor Mihali, Ștefan Cicio-Pop, Al. Vaida-Voevod, Aurel Vlad), respectiv ai socialiștilor (Tiron Albani, Ion Flueraș, Enea Grapini, Iosif Jumanca, Iosif Renoiu, Basiliu Surdu). Președinte desemnat a fost Ștefan Cicio-Pop, iar secretar general, Gheorghe Crișan.
Pus în fața unei situații complexe, de organizare a administrației după alungarea pretorilor, primarilor, notarilor și jandarmilor maghiari, Consiliul a lansat, la 7/20 noiembrie 1918, un Manifest prin care îi chema pe toți românii să fie ‘mari la suflet în ceasurile acestea grele ale anarhiei’.
CNRC și-a înființat un Consiliu Militar, care avea în subordine consiliile militare și gărzile militare, numite legiuni. Activitatea Consiliului a fost susținută de numeroase organe de presă, precum ‘Adevărul’, ‘Drapelul’, ‘Glasul Ardealului’, ‘Gazeta Poporului’, ‘Telegraful Român’. Un rol deosebit în publicarea documentelor programatice ale Consiliului l-a avut ziarul ‘Românul’, suspendat de către autoritățile maghiare în martie 1916 și reapărut în octombrie 1918, sub conducerea lui Vasile Goldiș.
La 9/22 noiembrie 1918, CNRC a înaintat Consiliului Național Maghiar o Notă Ultimativă prin care cerea ‘puterea de guvernare asupra teritoriilor locuite de români în Ardeal și Țara Ungurească’. Răspunsul era așteptat până la 12 noiembrie.
Tratativele între Consiliul Național Român Central și delegația Consiliului Național Maghiar, condusă de Jászi Oszkár au avut loc la Arad, între 13 și 15 noiembrie. Partea maghiară a propus ca Transilvania să rămână în continuare în cadrul Ungariei, sub forma unui guvernământ românesc autonom, reprezentat în guvernul maghiar. Datorită acestei poziții, tratativele au eșuat.
Vasile Goldiș a declarat că ‘națiunea română pretinde cu tot dreptul deplina sa independență de stat și nu admite ca acest drept să fie întinat prin rezolvări provizorii’. Consiliul Național Român Central a stabilit legături cu forurile politice de la Iași, unde se refugiase guvernul român și familia regală, și a trecut la organizarea adunării care să confirme voința de unire a românilor din Transilvania, Banat, Crișana și Maramureș.
În manifestul de convocare a Marii Adunări Naționale se invoca dreptul popoarelor la autodeterminare:‘În numele dreptății eterne și al principiului liberei dispozițiuni a națiunilor (…) națiunea română din Ungaria și Transilvania are să-și spună cuvântul său hotărâtor asupra sorții sale și acest cuvânt va fi respectat de lumea întreagă’.
Marea Adunare Națională de la Alba Iulia, convocată pentru data de 18 noiembrie/1 decembrie 1918, a fost considerată de contemporani decisivă pentru ‘unitatea națională a tuturor românilor’. Toate apelurile au subliniat importanța istorică a actului ce urma să se decidă la Alba Iulia: ‘Veniți cu miile, cu zecile de mii — se scria în apelul Consiliului național din Blaj. E ziua când se va hotărî asupra sorții noastre pentru o veșnicie. Veniți și jurați că nedespărțiți vom fi și uniți rămânem de aici înainte cu frații noștri de pe cuprinsul pământului românesc, sub una și nedespărțită cârmuire’.
Pe lângă cei 1 228 de delegați, la Alba, au venit, după cum menționează contemporanii, peste 100 000 de români din toate colțurile Transilvaniei: ‘cât cuprindea ochiul numai om și om în continuă mișcare, producând un vuiet de parc-ar fi fost talazurile mării în vreme de furtună’.
În timp ce, pe câmpul lui Horea, mulțimea aștepta cu înfrigurare, în sala cazinei ofițerilor din Alba Iulia delegații se adunaseră. Lucrările ședinței au început la ora 10.30.
Dintr-un colț al sălii izbucnește cu energie vechiul cântec patriotic ‘Pe-al nostru steag e scris unire’. Întreaga asistență îl cântă cu o însuflețire deosebită. El este practic lozinca sub care se va desfășura întreaga zi. Rând pe rând, își fac apariția membrii Consiliului Național Român Central primiți cu ropote de aplauze. Ultimul soșește George Pop de Băsești — președintele CNRC, ultimul în viață dintre memorandiști.
În sală se aflau 680 de delegați aleși în cele 130 de circumscripții electorale ale Transilvaniei, Banatului, Crișanei, Maramureșului și Sătmarului. Alături de ei participau reprezentanții episcopiilor românești, societăților culturale, institutelor de învățământ superior și școlilor medii, reuniunilor învățătorești, reuniunilor de meseriași și femei, delegații Partidului Social Democrat Român, gărzilor naționale și ai societăților studențești; în total 1 228 de delegați.
În discursul său, George Pop de Băsești a amintit marile momente ale luptei naționale a românilor conchizând: ‘Vrem să zdrobim lanțurile robiei noastre sufletești prin realizarea marelui vis al lui Mihai Viteazul: Unirea tuturor celor de o limbă și de o lege, într-un singur și nedespărțit stat românesc’.
A urmat la cuvânt Vasile Goldiș care a spus: ‘Națiunile trebuiesc eliberate. Între aceste națiuni se află și națiunea română din Ungaria, Banat, Transilvania. Dreptul națiunii române de a fi eliberată îl recunoaște lumea întreagă, îl recunosc acum și dușmanii noștri de veacuri. Dar odată scăpată din robie, ea aleargă în brațele dulcei sale mame. Nimic mai firesc în lumea aceasta. Libertatea acestei națiuni înseamnă: Unirea ei cu Țara Românească’.
În finalul discursului său, Vasile Goldiș a dat citire textului Rezoluției Marii Adunări Naționale:
‘I. Adunarea Națională a tuturor românilor din Transilvania, Banat și Țara Ungurească adunați prin reprezentanții lor îndreptățiți la Alba Iulia în ziua de 18 noiembrie/1 decembrie 1918, decretează unirea acestor români și a tuturor teritoriilor locuite de dânșii cu România. Adunarea Națională proclamă îndeosebi dreptul inalienabil al națiunii române la întreg Banatul, cuprins între râurile Mureș, Tisa și Dunăre.
II. Adunarea Națională rezervă teritoriilor sus-indicate autonomie provizorie până la întrunirea Constituantei aleasă pe baza votului universal.
III.În legătură cu aceasta, ca principii fundamentale la alcătuirea noului stat român, Adunarea Națională proclamă următoarele:
1. Deplina libertate națională pentru toate popoarele conlocuitoare. Fiecare popor se va instrui, administra și judeca în limba sa proprie prin indivizi din sânul său și fiecare popor va primi drept de reprezentare în corpurile legiuitoare și la guvernarea țării în proporție cu numărul indivizilor ce-l alcătuiesc.
2. Egală îndreptățire și deplină libertate confesională pentru toate confesiunile din stat.
3. Înfăptuirea desăvârșită a unui regim curat democratic pe toate tărâmurile vieții publice. Votul obștesc, direct, egal, secret, pe comune, în mod proporțional, pentru ambe sexe, în vârstă de 21 ani la reprezentarea în comune, județe ori parlament.
4. Desăvârșită libertate de presă, asociere și întrunire, libera propagandă a tuturor gândurilor omenești.
5. Reformă agrară radicală. Se va face conscrierea tuturor proprietăților, în special a proprietăților mari. În baza acestei conscrieri, desființând fidei-comisele și în temeiul dreptului de a micșora după trebuință latifundiile, i se va face posibil țăranului să-și creeze o proprietate (arător, pășune, pădure) cel puțin atât cât o să poată munci el și familia lui. Principiul conducător al acestei politici agrare e, pe de o parte, promovarea nivelării sociale, pe de altă parte, potențarea producțiunii.
6. Muncitorimii industriale i se asigură aceleași drepturi și avantagii, care sunt legiferate în cele mai avansate state industriale din Apus.
IV. Adunarea Națională dă expresie dorinței sale, ca congresul de pace să înfăptuiască comuniunea națiunilor libere în așa chip, ca dreptatea și libertatea să fie asigurate pentru toate națiunile mari și mici, deopotrivă, iar în viitor să se elimine războiul ca mijloc pentru regularea raporturilor internaționale.
V. Românii adunați în această Adunare Națională salută pe frații lor din Bucovina scăpați din jugul Monarhiei austro-ungare și uniți cu țara-mamă România.
VI. Adunarea Națională salută cu iubire și entuziasm liberarea națiunilor subjugate până aici în Monarhia austro-ungară, anume națiunile: cehoslovacă, austro—germană, iugoslavă, polonă și ruteană și hotărăște ca acest salut al său să se aducă la cunoștința tuturor acestor națiuni.
VII. Adunarea Națională cu smerenie se închină înaintea memoriei acelor bravi români, care în acest război și-au vărsat sângele pentru înfăptuirea idealului nostru, murind pentru libertatea și unitatea națiunii române.
VIII. Adunarea Națională dă expresiune mulțumitei și admirațiunei sale tuturor Puterilor Aliate, care prin strălucitele lupte purtate cu cerbicie împotriva unui dușman pregătit de multe decenii pentru război au scăpat civilizațiunea de ghiarele barbariei.
IX. Pentru conducerea mai departe a afacerilor națiunii române din Transilvania, Banat și Țara Ungurească, Adunarea Națională hotărăște instituirea unui Mare Sfat Național Român, care va avea toată îndreptățirea să reprezinte națiunea română oricând și pretutindeni față de toate națiunile lumii și să ia toate dispozițiunile pe care le va afla necesare în interesul națiunii’.
Votată, într-o atmosferă de un entuziasm de nedescris în cuvinte, Rezoluția a devenit, astfel, documentul istoric prin care se înfăptuia visul de veacuri al poporului român: România Mare.
Pentru ca mulțimea să poată fi informată simultan de hotărârea luată s-au înălțat, ca și la 1848, în cele patru puncte cardinale ale platoului lui Horea, patru tribune. De aici au vorbit mulțimii liderii mișcării naționale.
‘În ziua aceasta poporul român din tot cuprinsul plaiurilor de dincoace de Carpați și-a rostit voința nestrămutată de a se uni cu frații lui de un sânge din România. Prin această rostire înțeleaptă unitatea neamului nostru e desăvârșită. Dacia lui Traian și România unită pe timp scurt de Mihai Viteazul și-a luat ființă pentru toate timpurile cât va trăi neamul românesc pe pământ’, scria ziarul ‘Libertatea’.
La 11/24 decembrie 1918, regele Ferdinand emite Decretul-lege de unire a Transilvaniei cu România.
În cursul anului 1919, regele Ferdinand și regina Maria au întreprins un lung turneu prin Transilvania.
Solemnitatea încoronării regelui Ferdinand I și a reginei Maria a avut loc la 15 octombrie 1922 la Catedrala Reîntregirii din Alba Iulia. Însemnele Basarabiei, Bucovinei și Transilvaniei au fost adăugate coroanei regale de oțel a regelui Carol I, ce amintea de Plevna, fapt ce a simbolizat actul unirii tuturor provinciilor istorice românești sub sceptrul aceluiași monarh.
În 1990, la 27 iulie, Parlamentul României hotărăște ca ziua de 1 Decembrie să devină Ziua Națională a României. Primul 1 Decembrie ca zi națională a fost marcat la Alba Iulia, la 1 decembrie 1990.
De altfel,în fiecare an la București, în Piața Arcului de Triumf, la Alba Iulia la Catedrala Reîntregirii sau Încoronării, dar și în toate orașele mari din întreaga țară au loc parade militare, manifestări culturale și ceremonii prilejuite de aniversarea zilei de 1 Decembrie, evenimente care îi reunesc pe românii de pretutindeni.
În 2014, pentru prima dată în ultimii 25 de ani, parada militară dedicată zilei naționale a României nu va avea loc la Arcul de Triumf. Monumentul este în renovare, așa că peste 2.700 de soldați vor defila de 1 Decembrie în Piața Constituției.LA MULTI ANI,ROMANIA!

SASE pasi pentru activarea mecanismelor de auto-reparare ale organismului tau.

$
0
0

Acorda-ti tie insuti cateva momente. Cum se simte corpul tau in acest moment? In cazul in care starea de sanatate a organismului tau este una buna, cauta simptomele subtile. Este gatul tau tensionat? Suferi de dureri de spate? Suferi de o durere de cap? Te simti epuizat?  Sau probabil lupti impotriva unui diagnostic de sanatate mult mai grav si te confrunti cu simptomele asociate acestuia.Fie ca te confrunti cu neplacerile cauzate de un simptom fizic minor sau cu stresul cauzat de o problema grava de sanatate, sau simpla curiozitate te indeamna sa afli cum iti poti maximiza vitalitatea si longevitatea, in urmatoarele randuri iti voi impartasi cateva aspecte foarte importante pe care nu le-am invatat in cadrul facultatii de medicina.
Corpul tau stie cum sa se vindece-Corpul tau este echipat cu mecanisme naturale de auto-reparare, iar aceste mecanisme se afla sub influenta gandurilor, sentimentelor si convingerilor mintii tale. Organismul tau stie cum sa distruga celulele canceroase, cum sa lupte impotriva procesului de imbatranire, cum sa elimine toxinele, cum sa lupte impotriva infectiilor si  cum sa elimine corpurile straine. Lucrurile se indreapta pe un fagas gresit atunci cand aceste mecanisme de auto-aparare nu reusesc sa functioneze corect.Aici este partea interesanta. Sistemul tau nervos are doua sisteme de operare – raspunsul de stres “lupta sau fugi” dominat de sistemul nervos simpatic si raspunsul de relaxare provocat de sistemul nervos parasimpatic. Aceste mecanisme de auto-reparare ale organismului tau isi pot face simtita prezenta doar in cazul in care organismul tau se afla intr-un raspuns de relaxare.Raspunsul de stres se afla acolo pentru a te proteja in cazul in care te urmareste un tigru sau un leu. In aceste vremuri in care traim, tigrii si leii nu mai reprezinta o problema pentru siguranta noastra, dar, cu toate acestea, raspunsul nostru de stres este declansat, in medie, de peste 50 de ori pe zi. Cum? Amigdala din creierul de soparla percepe gandurile negative, credintele si sentimentele negative, cum ar fi temerile financiare, grijile din interiorul relatiilor, stresul de la locul de munca, siguratatea, pesimismul, ca fiind amenintari la fel de periculoase precum este intalnirea dintre noi si un tigru in salbaticie. Astfel, sistemul nervos intra in alerta, iar organismul nostru este lasat in incapacitatea de a se repara. Nu ar trebui sa ne mire ca ne imbolnavim!
Iata care sunt cei SASE pasi catre activarea mecanismelor de auto-reparare ale organismului tau:
Nu ar trebui sa fim la mila acestor raspunsuri instinctive. Incearca acesti pasi dovediti stiintific ca pe o strategie de prevenire a afectiunilor sau ca pe un tratament impotriva oricarei afectiuni cu care te lupti in momentul de fata:
1. Ai incredere ca te poti vindeca
Nu crezi ca o convingere totala te poate vindeca?! Gandeste-te din nou! Sute de studii ce au fost desfasurate in intreaga lume, unele dintre acestea vechi de peste 50 de ani, au demonstrat ca mintea ta te poate ajuta sa-ti vindeci organismul. In lumea medicala aceasta descoperire a fost denumita “efectul placebo”. Acest efect are capacitatea de a cauza o reducere considerabila a simtomelor si adevarate schimbari fiziologice. Intre 18-80% dintre pacientii care au luat parte la studiile clinice au fost tratati cu nimic altceva decat cu pastile de zahar, injectii saline, sau interventii chirurgicale false.
Atata timp cat vei crede ca afectiunea de care suferi este “incurabila” sau “cronica”, ea va fi. Nu crezi ca vei putea fi vindecat de afectiunea de care suferi, eventual? Merita sa arunci o privire asupra cartii – in limba engleza – “Spontaneous Remission Project”, o compilatie de peste 3.500 de cazuri medicale care dovedesc ca vindecarea spontana poate avea lor in cazul fiecarei afectiuni – de la cancer in ultimul stadiu, HIV, diabet zaharat, hipertensiune arteriala, boli ale tiroidei, boli autoimune, pana la o rana prin impuscare la cap ce a ramas netratata.
Pentru mintea mea sceptica de medic, citirea tuturor acestor studii de caz a reprezentat o schimbare de paradigma. Fiziologii obisnuiau sa dea crezare faptului potrivit caruia corpul uman este incapabil sa alerge o mila in mai putin de patru minute – astfel, niciun atlet nu a incercat asta vreodata. Apoi, in anul 1954, Roger Bannister a reusit sa distruga aceasta credinta limitativa reusind sa alerge o mila in trei minute si cincizeci si noua de secunde. Dupa ce aceasta credinta limitativa a fost distrusa, practic, fiecare atlet care concureaza la un eveniment de clasa mondiala reuseste sa scoata un timp sub cel de patru minute. Actualul record mondial este de 3:43:15, mai mult de 15 secunde sub cele patru minute.
Ce se intampla in cazul in care credinta ca organismul tau nu se poate vindeca singur este asemanatoare cu cea de mai sus? Dovezile, atat cele stiintifice, cat si cele spirituale, demonstreaza faptul ca, de indata ce crezi in posibilitatea de a te vindeca, aceasta vindecare poate avea loc. Tu ce crezi?
2. Gaseste sprijinul potrivit
Sustinerea faptului ca organismul tau se poate vindeca singur este improprie, deoarece datele stiintifice demonstreaza ca, la fel de importanta cum este credinta, este si grija pe care ti-o acorda un vindecator adevarat, o persoana cu adevarat optimista care iti poate impartasi credinta pozitiva si care te include intr-un parteneriat, cineva care iti respecta intuitia, cineva care se ingrijeste de bunastarea ta si cineva care se asigura ca nu vei fi singur in calatoria ta de auto-vindecare.
                                             3. Asculta-ti corpul si intuitia

Nimeni nu-ti cunoaste corpul la fel de bine ca tine, nici macar un doctor. Noi, medicii cunoastem areterele piciorului sau anatomia organelor mult mai bine decat tine, dar tu stii ce este cel mai bine pentru propriul tau corp, mult mai bine decat oricine altcineva.Da! Deci, asculta-ti intuitia si ai incredere in mesajele pe care ti le transmite acesta.Nu te afli in contact cu intutitia? Atunci, asculta-ti corpul, deoarece acesta este un vehicul prin care intuitia ta incearca sa-ti comunice. In cazul in care exista o senzatie fizica la nivelul corpului tau – durere, senzatie de constrictie, greata, inclestare, ameteli – intreaba-te care este mesajul pe care incearca sa ti-l transmita organismul tau. Asculta-l! Aceasta este vocea intelepciunii tale si te va conduce intotdeauna catre adevaratul tau nord.
                 4. Diagnosticarea cauzelor profunde ale afectiunilor tale
Medicul tau iti poate da un diagnostic – sidrom de colon iritabi sau cancer de san, de exemplu – dar diagnosticul de care iti vorbesc este cel care ajunge pana la radacina a ceea ce a declansat aceasta afectiune in primul rand. Cu alte cuvinte, vorbim de factorii care au declansat raspunsul de stres al organismului tau si de cei care au dezactivat mecanismele de auto-vindecare, facandu-ti astfel organismul mult mai vulnerabil in fata afectiunilor.
Care sunt aspectele din viata ta care iti activeaza raspunsul de stres? Ce activitati de relxare include programul tau?Boala este de foarte multe ori un semnal de trezire, fortandu-te sa faci curatenie deplina in viata ta. Poti sa joci rolul de victima sau te poti folosi de afectiunea respectiva pentru a te trezi.
In cazul in care te lupti cu o afectiune, care crezi ca este cauza principala a acestei afectiuni?
                                   5. Scrie-ti singur o reteta medicala
Aceasta reteta nu este aceasi reteta medicala pe care ti-o ofera medicul, desi poate cu siguranta sa includa si elemente ale medicinei orientale. Aceasta este mai mult un plan de actiune auto-impus care are scopul de a te ajuta sa atingi un nivel de sanatate optima si de recuperare completa.
Asa ca, intreaba-te “De ce are nevoie organismul meu pentru a se vindeca?”. Reteta ta poate include exercitii fizice, schimbari de dieta, eliminarea viciilor, precum si un plan de tratament medical conventional, la recomandarea unui medic. De asemenea, poate include si eliminarea unei relatii toxice din viata ta, renuntarea la un loc de munca care te afecteaza sufleteste, sau urmarirea unei pasiuni personale.
                                       6. Detaseaza-te de rezultate
Ce se intampla atunci cand ai adoptat o atitudine pozitiva, cand ti-ai intalnit vindecatorul, cand iti asculti intuitia corpului, cand ai diagnosticat cauza afectiunii si cand ti-ai scris singur o reteta, dar cu toate acestea esti in continuare bolnav? Faci ceva in neregula? E vina ta ca esti inca bolnav?
Categori nu – iar orice discutie care implica vinovatie sau rusine pentru cineva aflat intr-o calatorie de vindecare, produce doar activarea unui numar mult mai mare de raspunsuri de stres ce pot afecta organismul. Aici apare arta detasamentului si a acceptarii. Detasamentul fata de identitatea ta de om bolnav este o etapa foarte importanta si chiar necesara pentru ca procesul de vindecare sa aiba loc.Sursa:e-dimineata.ro/
P.S.Daca vom putea controla echilibru intre organism,suflet si mediul inconjurator, vom putea invinge toate bolile !
Inchei cu:Traiesc...., si asta imi ocupa tot timpul!




Cateva ganduri intelepte de la Mooji....

$
0
0








N-am pierdut niciodată cu bunătatea. Este adevărat că au fost și oameni care doar au profitat de sufletul meu cald și încăpător, că au fost și oameni care mi-au răspuns cu rău la binele oferit, că au fost și oameni nerecunoscători, însă viața m-a răsplătit din plin pentru toată bunătatea mea. Tot ceea ce nu am primit de la oameni, am primit înzecit de la Dumnezeu.
N-am pierdut niciodată cu modestia. Este adevărat că unii oameni m-au desconsiderat și că m-au subestimat, dar cu timpul au realizat că modestia este o virtute și au ajuns să își dorească să fie ca mine. Iar ceilalți, care m-au apreciat obiectiv au câștigat în mine un prieten loial.
N-am pierdut niciodată cu sinceritatea. Au plecat de lângă mine doar oamenii care nu suportă adevărul și mi-au devenit dușmani doar cei nesinceri, care, oricum nu aveau ce căuta în viața mea.
N-am pierdut niciodată cu răbdarea. Este adevărat că uneori a trebuit să aștept foarte mult pentru a-mi îndeplini câte un vis, iar alteori a trebuit să renunț de tot la visurile mele… Dar am învăţat că cele mai mari realizări necesită timp și că pentru cele mai importante lucruri trebuie să fii pregătit, pentru a ști cum să le valorifici și să nu le pierzi. 
N-am pierdut niciodată iertând. Este adevărat că am iertat oameni care m-au rănit foarte tare, care nu și-au cerut iertare niciodată și care nici măcar nu au regretat că m-au nedreptățit. Dar iertându-i, am câștigat un suflet liber și liniștit, netulburat de amintiri triste din trecut, de regrete, de frustrări și de dureri.
N-am pierdut niciodată crezând în Dumnezeu. Este adevărat că uneori nu am înțeles greutățile nemeritate prin care a trebuit să trec, dar totodată mi s-a dovedit că orice problemă are o rezolvare, că orice încercare își are rostul ei, că după orice sfârșit urmează un alt început, că după orice durere urmează o mângâiere, că după orice pierdere de sine urmează o regăsire, că după orice eșec urmează o reușită…
N-am pierdut niciodată iubind. Este adevărat că nu mi s-a răspuns întotdeauna cu aceeași iubire, că unii oameni m-au iubit doar declarativ și că doar m-au folosit, dar eu m-am dăruit cu totul și am refuzat să nu mai cred în iubire doar pentru că am întâlnit și oameni care m-au dezamăgit. Iubind, am trăit din plin, cu bucurii și cu momente de adâncă tristețe, dar am trăit cu adevărat… iar azi, privind în urmă, nu regret nimic, nu îmi este rușine de omul care am fost și mai ales, am învățat că iubirea nu cunoaște limite și că este motivul existenței mele…
Viewing all 355 articles
Browse latest View live